Ingrijirea pacientului cu anorexie nervoasa

 

 

Din cuprins:

Argumentul

CAP.I. Anorexia nervoasă

1.1. Definiție

1.2. Patogenie

1.3. Cauze și factori de risc

1.4. Simptomatologie

1.5. Caracteristici

1.6. Diagnostic pozitiv

1.7. Diagnostic diferențial

1.8. Evoluție și prognostic

1.9. Tratament

CAP.II. Îngrijiri generale

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare a pacientului

2.3. Asigurarea condițiilor igienice a pacientului

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ale pacientului

2.5. Alimentația pacientului

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea pacientului

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice

2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de caz

2.9. Educația pentru sănătate

2.10. Externarea pacientului

CAP.III. Îngrijiri speciale

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAP.IV. Concluzii

Bibliografie

 

 

Extras din document:

CAP.I. Anorexia nervoasă

 

 

1.1. Definiție

 

Anorexia nervoasă se caracterizează prin înfometarea autoimpusă și refuzul de a menține greutatea la o valoare minimă a normalului corespunzător vârstei și înălțimii asociată cu o teamă intensă de a nu lua în greutate. Aceste tulburări de alimentație caracteristice adolescentelor sunt caracterizate prin:

- percepția morbidă privind greutatea și forma corpului

- perturbarea severă a comportamentului alimentar

 

1.2. Patogenie

 

Anorexia nervoasă este rezultatul unei combinații între factori sociali, psihologici, biologici care tind să afecteze femeile mai mult decât bărbații și adolescenții mai mult decât adulții. Pacienții prepubertali care dezvoltă anorexie nervoasă au o incidență ridicată a tulburărilor anxioase premorbide. Debutul tulburării în timpul pubertății a condus la teoria conform căreia exercitarea controlului asupra consumului de alimente și a greutății corporale, adolescenții încearcă să compenseze lipsa autonomiei propriei vieți. Acești pacienți prezintă comportament obsesiv compulsiv și depresii.

Malnutriția secundară înfometării conduce la deficit de proteine și întreruperea funcționării normale a multiplelor organe și sisteme. În plus față de hipoglicemie și deficit de vitamine, înfometarea determină eliberarea de opioizi endogeni, hipercortizolism și supresia funcției tiroidei. Tulburările neuroendocrine determină pubertate întârziată, amenoree, anovulație, nivele scăzute de estrogen, creșterea hormonului de creștere, scăderea hormonului antidiuretic, hipercarotenemie și hipotermie. La bărbați apare hipogonadismul.

Efectele cardiovasculare cuprind prolapsul de valvă mitrală, disritmiile ventriculare, sindrom de QT prelungit, bradicardie, hipotensiune ortostatică și șoc prin insuficiență congestivă cardiacă. Tulburările renale cuprind scăderea filtratului glomerular, edeme, acidoză, deshidratate, hipopotasemie, hipocloremie și hipoaldosteronism. Gastrointestinal se observă constipația, întârzierea golirii gastrice, dilatarea gastrică și ruptură. Eroziuni dentare prin vărsături, lărgirea parotidelor, esofagită, sindrom Mallory-Weiss.

 

2.3. Cauze și factori de risc

 

Tulburările de comportament alimentar au o etiologie multifactorială. Factorii implicați în etiopatogenia acestora pot fi grupați în: genetici, socio-culturali și psihologici.

¯  Factori genetici:

Studiile pe gemeni estimează o ereditate ridicată a bolii, variind între 56-84%. Alte studii asociate arată pleiomorfism în genele implicate în reglarea comportamentului alimentar, motivație, personalitate și emoții asociate cu anorexia nervoasă.

¯  Factori neurobiologici:

Anorexia poate fi legată de tulburarea sistemului serotonină. Înfometarea a fost propusă a fi legată în mod particular de anxietate, controlul impulsivității, de nivelele scăzute de triptofan și metabolismul hormonilor tiroidieni.

¯  Factori nutriționali:

Deficitul de zinc poate juca un rol în anorexia nervoasă. Nu este considerat cauzator inițial al bolii, dar este un factor accelerant care depinde de patologia anorexiei.