Rotator powered by EasyRotator for WordPress, a free and easy jQuery slider builder from DWUser.com. Please enable JavaScript to view.
Din cuprins:
Capitolul 1. Introducere Scop și Motivație Capitolul 2. Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) Definiție Etiopatogenie Simptome Diagnostic Evoluție Tratament Capitolul 4. Îngrijirea pacientului cu BPOC Studiu de caz nr. 1 Studiu de caz nr. 2 Studiu de caz nr. 3 Studiu de caz nr. 4 Concluzii Bibliografie |
Extras din document:
Capitolul 2. Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC)
Definiție
BPOC este o boală caracterizată prin limitarea fluxului de aer prin căile respiratorii care nu este complet reversibilă. Limitarea fluxului de aer este progresivă și este însoțită de un răspuns inflamator anormal al plămânului față de particule străine și gaze. Este prezentă alterarea inflamatorie atât a căilor aeriene cât și a alveolelor pulmonare. În termenul generic de BPOC fiind cuprinse două afecțiuni: – Bronșita cronică – Emfizemul pulmonar – se referă la simptome legate de respirație: tuse cronică, expectorație, grade variate de dispnee de efort, reducerea semnificativă și progresivă a fluxului aerian respirator. Obstrucția este: cronică, nu ireversibilă total ci numai parțial, progresivă lentă spre agravare, primitivă, nefiind generată de vreo afecțiune cu etiopatogenia cunoscută. Referitor la cele două componente ale BPOC se poate afirma că ele au o predominanță diferită în exprimarea clinică a simptomatologiei și se definesc astfel: Emfizemul pulmonar – este caracterizat prin dilatarea permanentă a spațiilor aeriene distale de bronșia terminală, cu distrucția pereților alveolari. Bronșita cronică se caracterizează prin hipersecreție de mucus la nivelul arborelui traheobronșic manifestată prin tuse cu expectorație cel puțin 3 luni pe an, timp de 2 ani consecutiv. Se pot identifica mai multe subclase: a). Bronșita cronică simplă este definită de prezența tusei cu expectorație în cele mai multe zile timp de cel puțin trei luni consecutive pe an, cel puțin doi ani succesivi, tuse productivă care nu poate fi atribuită vreunei cauze cunoscute pulmonare sau cardiace. Bronșita cronică simplă este localizată în conductele aerifere mari; b). Bronșita cronică purulentă sau persistentă, la care secreția bronșică se infectează. Persistent se consideră caracterul mucopurulent al sputei; Recurent se consideră sputa purulentă în ultimii ani. c). Bronșita cronică obstructivă, la care leziunea progresează către bronhiile mici și bronhiole și apare dispneea, datorită îngustării difuze și persistente a căilor aerifere. Bronșita cronică cu dispnee și Wheezing cuprinde bolnavii la care obstrucția reversibilă a căilor aerifere domină aspectul clinic.
Etiopatogenie
Afectează bronhiile mici unde leziunile inflamatorii și secrețiile produc stenoză, spasm, colaps expirator și disfuncție ventilatorie obstructivă. Stimulii inițiali care duc la creșterea secreției de mucus în căile respiratorii sunt: Factorii iritanți – tabagismul și alcoolismul sunt esențiali, poluanții aerieni, vaporii din industria chimică, vaporii de amoniac, condițiile atmosferice nefavorabile (frig, umezeală, curenți de aer); Fumatul este factorul etiologic major al BPOC. Riscul creşte proporţional cu numărul de ţigări şi cu numărul de ani de fumat. Riscul unui pacient mare fumător, de peste 30 de ţigări pe zi, de a face BPOC este de peste 20 de ori mai mare decât la nefumători: – Fumul de tutun rezultat prin arderea ţigărilor, pipei, trabucului sau a altor forme de tutun caracteristice anumitor ţări, inclusiv fumatul pasiv; |