Ingrijirea pacientului cu cancer de prostata

 

 

Din cuprins:

Argumentul

CAP.I. Îngrijirea pacientului cu cancer de prostată

1.1. Anatomia şi fiziologia prostatei

1.2. Cancerul de prostată

1. Definiţie

2. Etiologie

3. Etiopatogenie

4. Patogenie

5. Fiziopatogenie

6. Diagnostic clinic

7. Diagnostic paraclinic

8. Diagnostic diferenţial

9. Evoluţie şi prognostic

10. Tratament

CAP.II. Îngrijiri generale și speciale

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare a pacientului

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice a pacientului

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientului

2.5. Alimentația pacientului

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de afecţiune

2.9. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii

2.10. Educaţia pentru sănătate

2.11. Externarea pacientului

CAP.III. Studii de caz

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAP.IV. Concluzii

Bibliografie

 

 

Extras din document:

1.2. Cancerul de prostată

 

1. Definiţie

 

Cancerul de prostată este o formă de cancer care se dezvoltă în prostată, o glandă aflată la intersecția aparatului urinar cu cel genital la bărbați. Marea majoritate a cancerelor de prostată se dezvoltă lent, cu toate acestea, există cazuri în care cancerul de prostată se dezvoltă în mod agresiv. Celulele canceroase se pot extinde prin metastază la oase și ganglioni limfatici.

 

2. Etiologie

 

În urma studiilor epidemiologice s-au sugerat următorii posibili factori cauzali în cancerul de prostată:                  

a. predispoziția genetică – cancerele de prostată sunt mai frecvente la bărbații care au în ascendența ereditară cazuri similare. Există și diferențe rasiale. Negrii au o incidență de cancer prostatic cu 50% mai mare decât albii.

b. influențe hormonale – influența hormonilor androgeni asupra cancerului de prostată este sugerată de câteva observații         

- cancerul de prostată nu apare niciodată la eunuci

- castrarea produce o regresie dramatică a masei tumorale prostatice

Cancerul de prostată crește rapid sub influenta androgenilor. În 1941, Huggins a demonstrat experimental că testosteronul stimulează dezvoltarea cancerului iar castrația sau estrogenii o inhibă.

c. dietă și factori de mediu

Importanța dietei și a factorilor de mediu este sugerată de incidența diferită a cancerului de prostată la grupuri rasiale similare care locuiesc în arii geografice diferite.

 

3. Etiopatogenie

 

Cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer al bărbatului, depășind incidența neoplasmelor pulmonare, colonice și rectale. Există un număr apreciabil de neoplasme fără expresie clinică: acești pacienți vor deceda cu cancer de prostată, dar nu din cauza cancerului de prostată.        Cancerul de prostată este o boală a vârstnicului, incidența fiind foarte scăzută la bărbatul sub 50 ani. Descoperirea precoce a cancerului de prostată implică un rol important din partea medicului de familie care își poate aduce contribuția prin examinarea periodică a pacienţilor peste 50 ani. Acestea cuprind:

- examenul digital rectal sistematic    

- determinarea periodică a PSA

Există o paletă largă de opțiuni terapeutice pornind de la simpla supraveghere până la ablația chirurgicală radicală a prostatei.

Opțiunile terapeutice depind de vârsta și condiția fizică a pacientului, de stadiul și gradul cancerului și de condiţiile existente în societatea în care trăiește bolnavul.