CAP.I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU DIABET

1.1. Anatomia şi fiziologia pancreasului

CAP.II. DIABETUL

2.1. Definiţie

2.2. Etiopatogenie

2.3. Clasificarea

2.4. Tabloul clinic

2.5. Diagnostic pozitiv

2.6. Diagnostic diferențial

2.7. Tratament

2.8. Evoluţie şi prognostic

2.9. Complicaţiile diabetului zaharat

CAP.III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU DIABET

3.1. Prevenirea îmbolnăvirilor

3.2. Dispensarizarea şi educarea bolnavilor nou-depistaţi

3.3. Dispensarizarea bolnavilor cu diabet zaharat

3.4. Dieta

3.5. Igiena bolnavului

3.6. Autocontrolul

3.7. Aspecte psiho-emoţionale şi socio-profesionale

3.8. Rolurile specifice ale asistentei medicale

3.9. Supravegherea tratamentului

3.10. Acordarea îngrijirilor

CAP.IV. ÎNGRIJIRI SPECIALE

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAP. V. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAP.II. DIABETUL

2.1. Definiţie

Diabetul zaharat este o boală metabolică cu evoluţie cronică şi stadială, transmisă genetic sau câştigată în timpul vieţii, în care absenţa sau insuficienţa cantitativă sau calitativă de insulină antrenează iniţial perturbarea metabolismului glucidic, apoi protidic şi lipidic cuprinzând întreg organismul.

2.2. Etiopatogenie

Deşi boala este cunoscută de peste 3000 de ani, cauza ei rămâne neprecizată. Se cunosc, în prezent, o serie de circumstanţe care favorizează apariţia diabetului zaharat.

Acestea sunt cunoscute sub denumirea de „factori de risc diabetogeni”. Unii dintre aceştia se întâlnesc în mediul înconjurător, iar alţii fac parte din însuşi structura organismului persoanelor la care se va dezvolta, în timp, diabetul zaharat.

Boala se datorează în esenţă unei carenţe a hormonului denumit „insulină” şi determină numeroase complicaţii acute şi cronice.

Cauzele care duc la deficitul de insulină sunt multiple, pe de o parte e vorba de factori ereditari sau genetici (cu cât o persoană are mai multe rude, mai apropiate, diabetice, cu atât persoana respectivă este expusă unui risc mai ridicat să facă ea însăşi boala).

Pe acest fond de predispoziţie genetică acţionează factori din mediul ambiant:

• Infecţii cu o serie de virusuri
• Traume psihice
• Unele medicamente: citostatice, ACTH, diuretice, substanţe chimice.
• Alimentaţia, abuzul de glucide şi în special de dulciuri, pot duce la diabet, mai ales la persoanele predispuse sau în convalescenţa unor boli care fragilizează pancreasul, cum ar fi: hepatita epidemică, scarlatina, pneumonia.

Obezitatea este cauza a peste 80% din cazurile de diabet tip 2 care apar după 40-50 de ani. Cei care se îngraşă peste măsură, îşi „obosesc” şi în cele din urmă epuizează pancreasul endocrin, ceea ce explică apariţia diabetului.

Unele intoxicaţii comune pot de asemenea, favoriza apariţia diabetului zaharat: alcoolul, tutunul, intoxicaţii de oxid de carbon. Alcoolul provocând pancreatite hepatice cronice şi ciroze, poate duce la apariţia diabetului zaharat.

Ateroscleroza poate să joace un rol deosebit de important. Este admis că poate să participe la apariţia diabetului zaharat la vârstnici. Prin îngroşarea peretelui arterelor care irigă pancreasul, îl poate lipsi de materialul necesar formării insulinei, iar îngroşarea membranei bazale a capilarelor insulelor Langerhans împiedică trecerea insulinei formate, din pancreas, în circulaţia sanguină.

Pentru unele cazuri de diabet, pot fi luate în considerare şi traumele psihice. Stresul sau şocul psihic, chiar moderat, dar repetat, poate favoriza îmbolnăvirea prin diabet la persoanele predispuse ereditar sau atunci când se adaugă la alţi factori de risc diabetogeni.

În afara cazurilor de diabet zaharat, care pot fi atribuite eredităţii, există şi alte cazuri în care în mod sigur ereditatea nu joacă nici un rol, este vorba în aceste cazuri de diabet câştigat. Chistele sau pseudo-chistele pancreasului pot produce diabetul prin distrugerea ţesuturilor pancreatice.

Operaţiile chirurgicale, prin scoaterea unor părţi a pancreasului pot duce, de asemenea, la apariţia diabetului.