Ingrijirea pacientului cu infectie urinara

 

 

Din cuprins:

PARTEA I. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE

CAPITOLUL 2 – APARATUL RENAL

2.1 RINICHII

2.2 URETRA

2.3 VEZICA URINARĂ

2.4 NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE

2.5 NOŢIUNI DE SEMIOLOGIE

 

PARTEA A II-A. INFECŢIA TRACTULUI URINAR

II.1 DEFINIŢIE

II.2 CLASIFICARE

II.3 ETIOPATOGENIE

II.4 SIMPTOMATOLOGIE

II.5 FORME CLINICE

II.6 DIAGNOSTIC

II.7 TRATAMENT

 

PARTEA A III-A. NURSINGUL

III.1 PROCEDURI DE NURSING

III.2 STUDIU DE CAZ

 

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

 

 

Extras din document:

 

PARTEA A II-A

INFECŢIA TRACTULUI URINAR

 

 

II.1 DEFINIŢIE

 

ITU reprezintă situaţii patologice caracterizate prin pătrunderea şi multiplicarea bacteriilor în tractul urinar, manifestate prin bacteriurie.

Colonizarea microbiană a urinii poate fi asimptomatică sau simptomatică.

În absenţa infecţiei, tractul urinar este steril, cu excepţia 1/3 externă a uretrei la femei.

Infecţia poate atinge uretra, vezica urinară, ureterele, bazinetul, papilele, calicele şi interstiţiul renal, dar şi structurile adiacente (fascia perineală, prostata, epididimul). Germenii cei mai frecvent implicaţi sunt bacteriile, mai rar virusuri, levuri, ciuperci.

Pentru evaluarea bacteriuriei s-a introdus urocultura cantitativă care constă în recoltarea într-un recipient steril a urinii din jetul mijlociu după toaleta corectă a organelor genitale.

Bacteriuria semnificativă se defineşte prin prezenţa a peste 105 unităţi formatoare de colonii (UFC)/ml urină.

Bacteriuria joasă/(sub 105 UFC/ml) semnifică contaminarea urinii, dar se interpretează ca ITU în condiţiile asocierii bacteriuriei 102 – 105 UFC/ml cu piurie şi simptome clinice sugestive, a bacteriuriei peste 10UFC/ml la un bărbat simptomatic, sau a identificării Staphilococcus Saprophiticus.

Incidenţă: ITU sunt cele mai frecvente infecţii întâlnite în practica medicală, predominând la femei în perioada fertilă.

 

 

II.2 CLASIFICARE

 

ITU necomplicate

  • La pacienţi fără anomalii fiziologice sau anatomice ale tractului urinar (tract urinar normal), cu funcţie renală normală, în absenţa manevrelor instrumentale sau a intervenţiilor chirurgicale urologice recente;
  • apar mai frecvent la femei între 18–40 ani, cu o incidenţă mai crescută în decada a 2-a şi a 3-a de viaţă şi sunt rare la bărbaţi;
  • germenele cel mai frecvent implicat este Escherichia Coli (70 – 95%) (ANEXE Fig. II.2.1); alţi germeni implicaţi sunt: Staphilococcus Saprophiticus (25%) (ANEXE Fig. II.2.2);
  • Proteus mirabilis, Klebsiella, Enterobacter.

ITU complicate

  • la pacienţii cu tulburări anatomice, funcţionale (ex. reflux vezico-ureteral, nefropatie de reflux) sau obstructive (ex calculi, etc.) ale tractului urinar (tract urinar anormal) sau la pacienţi cu deficienţe în apărarea gazdei: diabet zaharat, insuficienţă renală, sarcină, imunosupresat, transplantat, neutropenic;
  • apar mai frecvent la extremele de viaţă (noi-născuţi sau copii cu anomalii anatomice ale tractului urinar, vârstnici peste 60 ani, în special bărbaţi cu patologie obstructivă prostatică şi instrumentări urologice).
  • germenele cel mai frecvent implicat este Escherichia Coli; alţi germeni implicaţi sunt Klebsiella pneumoniae, Euterobacter, Proteus mirabilis, Pseudomonas aeroginosa, Serratia, Stafilococul auriu.