Ingrijirea pacientului cu insuficienta respiratorie acuta

 

 

Din cuprins:

PARTEA I – PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE

CAPITOLUL 2 – NOŢIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

2.1 NOŢIUNI DE ANATOMIE

2.2 NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE

 

PARTEA A II A – INSUFICIENŢA RESPIRATORIE ACUTĂ

II.1 DEFINIŢIE

II.2 FIZIOPATOLOGIE

II.3 CAUZE

II.4 SEMNE ŞI SIMPTOME

II.5 DIAGNOSTIC

II.6 TRATAMENT

II.7 CONDUITA DE URGENŢĂ

II.8 COMPLICAŢII

 

PARTEA A III-A: ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INSUFICIENŢĂ RESPIRATORIE ACUTĂ

III.1 ETAPELE PROCESULUI DE NURSING

III.2 STUDIU DE CAZ

 

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

 

 

Extras din document:

 

PARTEA A II-A

 

INSUFICIENŢA RESPIRATORIE ACUTĂ

 

 

Incapacitate, acută sau cronică, a plămânilor de a asigura funcția lor, care se traduce printr-o diminuare a concentrației de oxigen în sânge şi uneori printr-o creștere a concentrației sangvine de dioxid de carbon. Există două forme principale de insuficienţă respiratorie: insuficienţă respiratorie acută şi insuficienţă respiratorie cronică.

 
        II.1 DEFINIŢIE

 

Insuficienţa respiratorie acută (I.R.A.) – este o scădere bruscă şi severă a funcției respiratorii, care compromite schimburile gazoase între aer şi sânge şi care poate antrena moartea.

 

 

        II.2 FIZIOPATOLOGIE

 

Sunt 5 mecanisme de apariție a hipoxemiei:

*     scăderea concentrației inspiratorii a oxigenului – cauze exterioare, țin de mediul în care se află pacientul, poate apărea hiperventilaţia şi hipocapnia;

*     hipoventilaţia alveolară – (insuficienţa de pompă), este generată de procese patologice extrapulmonare (plămân normal) sau de procese pulmonare extinse şi severe care afectează în final eficienţa musculaturii respiratorii;

*     inegalităţi ventilație/perfuzie – neomogenitate difuză între distribuția intrapulmonară a aerului inspirat şi a circulației intrapulmonare;

*     tulburări de difuziune – generează hipoxemie cu creșterea gradientului alveolo-capilar al oxigenului. Presiunea parțială a oxigenului în aerul alveolar este normală, dar difuziunea lui prin membrana alveolo-capilară este alterată prin modificări ale structurii şi/sau grosimii membranei alveolo-capilare (edem interstițial, alveolar, fibroză pulmonară);

*     creșterea fracției de şunt intrapulmonar apare prin menținerea perfuziei în zone neventilate. Acestea sunt reprezentate de zonele de colabare alveolară, ce apare ca rezultat al atelectaziei de compresie sau resorbție.