Capitolul 1 – Introducere

Capitolul 2 – Sistemul hematopoietic

2.1 Măduva hematogenă

2.2 Timusul

2.3 Splina

2.4 Sistemul limfatic

PARTEA A II-A. LEUCEMIA MIELOBLASTICĂ

II.1 Leucemia acută mieloblastică

II.2 Leucemia mieloblastică cronică

PARTEA A III-A. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU LEUCEMIE MIELOBLASTICĂ 

III.1 Etapele procesului de nursing şi paliativ

III.2 Tehnici impuse de caz

III.3 Prezentare de caz

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE 

ANEXE

PARTEA A II-A

LEUCEMIA MIELOBLASTICĂ

Leucemia mieloidă acută la adulţi este un tip de cancer în care măduva osoasă produce mieloblaşti anormali (mieloblaşti – un stadiu în dezvoltarea celulelor albe), celule roşii sau trombocite anormale.

Leucemia mieloblastică este acută şi cronică.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

III.3 Prezentare de caz

În continuare, prezentăm cazul unei paciente (R.O.), în vârstă de 28 ani, din mediul rural, fără antecedente patologice semnificative, diagnosticată cu leucemie mieloidă în noiembrie 2009.

Debutul bolii a fost insidios, cu aproximativ 3 luni de zile înaintea internării în Clinica de Hematologie, cu o alterare progresivă a stării generale, astenie marcată, scădere ponderală importantă, transpiraţii profuze, dureri cu caracter compresiv în hipocondrul stâng, meteorism abdominal.

Examenul obiectiv a evidenţiat tegumente palid-teroase, abdomen sensibil la palparea superficială şi profundă în hipocondrul stâng, splina palpabilă la 15 cm sub rebordul costal, de consistenţă crescută.

Biologic, reţinem hiperleucocitoza (184000/microL) cu un procent de 67,4% neutrofile, hemoglobinemie de 8,4 g/dl, hematocrit 25,1%, trombocitoza (572000/microL).

Medulograma arată o serie granulocitară hiperplaziată, cu toate stadiile de maturaţie prezente, seria eritrocitară redusă, cu rari eritroblaşti oxifili şi seria megacariocitară hiperplaziată, cu frecvente megacariocite granulare şi trombocitogene.

Examenul citogenetic efectuat în cadrul Clinicii de Hematologie a evidenţiat cromozomul Philadelphia pozitiv în 80% din metafaze.

S-a instituit terapia cu Hidroxiuree 3 g/zi, în asociere cu Cytosar 100 mg subcutanat, timp de 4 zile, cu o evoluţie lent favorabilă.

La internările ulterioare, persistă starea generală alterată, organomegalia depistată clinic şi ecografic, tabloul sangvin fiind dominat de hiperleucocitoză, alternând cu rare episoade de leucopenie postchimioterapie, însoţite de infecţii respiratorii recurente, confirmate radiologic. De asemenea, se decelează paraclinic un sindrom de hepatocitoliză, care se accentuează în perioada următoare. În tot acest timp, continuă tratamentul cu Hidroxiuree (asociată uneori cu Cytosar datorită trombocitozei în creştere), practic fără remisiune clinică şi hematologică de lungă durată. În acest context, în iulie 2007 se instituie terapia cu Interferon – Roferon 3 milioane unităţi/zi, de 3 ori pe săptămână.

În noiembrie 2010, bolnava revine, acuzând astenie marcată, febră persistentă, iar investigaţiile biologice şi imagistice arată leucocitoză, sindrom de hepatocitoliză şi hepatosplenomegalie importantă.

În intervalul ianuarie 2010 – septembrie 2010 urmează mai multe internări în cadrul clinicii noastre, pe parcursul cărora se creşte doza de Interferon, iniţial la 3 milioane unităţi, 5 zile pe săptămână, iar apoi, în absenţa răspunsului clinic şi hematologic, la 3 milioane unităţi zilnic şi se asociază cu Cytosar 100 mg/zi, în ciclu de 7 zile.

Sub tratament cu Glivec, urmează o evoluţie ascendentă (stare generală vizibil ameliorată, leucocite 4200/microL, hemoglobinemie 12,7 g/dl, trombocite 553000/microL, teste hepatice în limite fiziologice în februarie 2010), cu remisiune clinică şi hematologică, iar examenul citogenetic efectuat la 6 luni de la iniţierea terapiei a arătat remisiune citogenetică.

Revine în spital pe 21.01.2013 după o perioadă în care nu a mai urmat tratament şi nu a mai fost la control, cu diagnosticul de leucemie mieloblastică cronică, fază terminală.