Ingrijirea pacientului cu litiaza biliara

 

 

Din cuprins:

PARTEA I. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL 1 – Introducere

CAPITOLUL 2 – NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

2.1 Anatomia şi fiziologia ficatului

2.2 Anatomia şi fiziologia vezicii biliare

 

PARTEA A II-A. LITIAZA BILIARĂ

II.1 Definiţie

II.2 Etiopatogenie

II.3 Cauze

II.4 Simptomatologie

II.5 Investigaţii de laborator

II 6 Diagnostic pozitiv şi diferenţiat

II.7 Complicaţii

II.8 Evoluţie şi prognostic

II.9 Tratament

 

PARTEA A III–A. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU LITIAZĂ BILIARĂ

III.1 Definiţia nursingului

III.2 Educaţia pentru sănătate a pacienţilor cu probleme digestive

III.3 Tehnici impuse de caz

III.4 Studiu de caz. Plan de îngrijire

 

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

 

 

Extras din document:

 

PARTEA A II-A

LITIAZA BILIARĂ

 

 

II.1 Definiţie

Litiaza biliară se defineşte ca prezenţa calculilor în tractul biliar. Calculii se pot forma în orice segment al tractului biliar, dar mai frecvent în vezicula biliară.

Litiaza este semnificativ mai frecventă la femei decât la bărbaţi, şi la vârstă avansată.

 

 

II.2 Etiopatogenie

Formarea calculilor biliari rezultă din acţiunea unui mecanism complex la care participă interacţiunea mai multor factori fizico-chimici, metabolici, de stază şi infecţiile.

Factorii fizico-chimici şi metabolici determină modificări ale componentelor bilei cu perturbarea stabilirii ei coloidale.

Factorul metabolic este cel mai important, litogeneza biliară producându-se în două situaţii:

  • excesul de substanţe conţinute:
    • colesterolul creşte în alimentaţia bogată, în grăsimi, în obezitate şi când se administrează hipolipemiante;
    • bilirubina creşte în hemoliză când se distrug multe hematii, în talasemii şi în ciroza biliară.
  • deficitul de substanţe solubilizante care au rolul de a menţine colesterolul, sintetizat în ficat, în stare de solubilitate în bilă.

Aceste substanţe sunt reprezentate de acizii biliari şi fosfolipide.

Factorul stază favorizează suprasaturarea bilei. Staza poate fi realizată prin obstrucţii cistice şi oddiene prin atonie veziculară,  prin variante atomice ale aparatului excretor biliar sau prin microstaze create de modificări distrofice (colesteroloza, colecistaza). Un alt factor de staza este considerata şi perioada de sarcina la femei.

Factori infecţioşi participă la formarea calculilor biliari prin, modifică compoziţia şi ph-ul bilei infectate, iar ca rezultat al proceselor inflamatorii vor apărea resturi celulare şi mucus care împreună cu microorganismele vor forma matricea viitorului calculul biliar.

Se considera că pancreatita ar putea avea un rol etiopatogenic prin refularea de suc duodenal şi pancreatic în canalele biliare poate precipita colesterolul

Bolile ficatului, în primul rând ciroza au fost studiate şi s-a ajuns la concluzia că raportul dintre cele două sexe nu este diferit în privinţa incidenţei calculilor biliare lacirotici.

Diabetul este asociat litiazei biliare, găsindu-se calculi la diabetic.

Infecţiile au un rol important. În urma infecţiei bilei se reduce conţinutul acesteia în săruri biliare, capacitatea de resorbţie a mucoasei inflamate fiind mărită.

Alţi factori de risc sunt: tratamentele cu estrogeni la menopauza, sedentarismul, scăderea rapidă în greutate.

Clasificarea calculilor biliari

Calculii pot fi:

  • calculi de colesterol, rotunzi sau ovalali, ce conţin 98-99% cholesterol (ANEXE Fig. II.2.1), transparent pentru razele X;
  • calculi de bilirubina, formaţi din calciu şi compuşi de bilirubina, cu aspect uniform, suprafaţa rugoasă sunt duri şi opaci la razele X;
  • calculi de carbonat de calciu sunt alb-cenuşii au suprafeţe netede şi dimensiunilevariabile. Sunt opaci la razele X şi sunt rar întâlniţi;
  • calculi micşti, sunt cei mai întâlniţi la pacienţii cu litiaza biliară, fiind formaţi din bilirubinat de calciu, cholesterol, de culoare albă su cenuşiu deschis până la negru;
  • calculi combinaţi, au central din cholesterol iar învelişul este asemănător calculilor micşti.