Ingrijirea pacientului cu nefrita glomerulara

 

 

Din cuprins:

1. Motivația lucrării
2. Anatomia glomerululu

3. Nefrita glomerulară

3.1 Definiție

3.2 Simptome

3.3 Diagnostic pozitiv

3.4 Evoluția bolii

3.5 Tratament

4. Planurile de îngrijire

4.1 Cazul I

4.2 Cazul II

4.3 Cazul III

4.4 Cazul IV

Concluzii

Bibliografie

 

 

Extras din document:

3. Nefrita glomerulară

 

 

3.1 Definiție

 

Nefropatiile glomerulare (NG) sunt boli renale bilaterale, caracterizate prin manifestări clinice, urinare şi funcţionale renale, produse de leziuni cu localizare exclusivă sau predominantă la nivelul corpusculilor renali.

Cauzele de apariţie a glomerulonefritei sunt grupate în postinfecţioase, renale şi sistemice. Acestea sunt descrise în cele ce urmează:

- Cauzele postinfecţioase: cel mai adesea este vorba de infecţii cu specii de Streptococ (de exemplu Streptococ de grup A, beta-hemolitic), dar şi alte bacterii au fost implicate (Stafilococi, Mycobacterii, Salmonella, Treponema pallidum, actinobacili). Pot să apară şi după infecţii virale (cu Cytomegalovirus, virusuri Coxsakie, virus Epstein Barr, virus hepatitic B) sau parazitice (cel mai adesea cu Plasmodium malariae, Plasmodium falciparum, Schistosoma, Toxoplasma), după abcese viscerale, endocardite, pneumonie.

- Cauzele sistemice: în principal vasculite (granulomatoza Wegener), boli de colagen (lupus eritematos sistemic), vasculita de hipersensibilitate, crioglobulinemia, poliarterita nodoasă, purpura Henoch Schonlein, sindromul Goodpasture. Glomerulonefrita poate să apară şi ca urmare a unor tratamente sistemice cu peniciline, sau compuşi cu aur;

- Afecţiuni renale: boli glomerulare primare (glomerulonefrita membranoproliferativă, boala Berger, glomerulonefrita mezangială proliferativă pură).

 

3.2 Simptome

 

Se disting următoarele aspecte clinice importante:

1. Infecţia streptococică premonitorie depistată anamnestic la circa 50% din bolnavi şi localizată în condiţiile noastre climatice îndeosebi la nivelul căilor respiratorii superioare, precede cu aproximativ 10-14 zile debutul bolii. Perioada de la aparenta vindecare a infecţiei streptococice şi până la debutul glomerulonefritei acute este numită perioadă de latenţă. Perioada de latenţă corespunde unui interval liber de 10-14 zile între infecţia iniţială şi debutul clinic al nefropatiei după o infecţie rinofaringiană şi 3-6 săptămâni după infecţia cutanată. Infecţia care precede boala poate fi însoţită de simptome evidente (febră, faringită) sau pacienţii pot fi relativ asimptomatici. Formele subclinice de GNDAPS se diagnostichează la pacienţi cu o infecţie streptococică recentă care sunt complet asimptomatici, dar dezvoltă hematurie microscopică şi scăderea complementului seric, cu sau fără hipertensiune arterială; biopsiile efectuate la aceşti pacienţi evidenţiază glomerulonefrita endocapilară.

2. Debutul bolii este în mod caracteristic acut. Modalităţile de debut mai frecvent întâlnite la copil sunt:

- debutul cu febră, oligurie şi edeme brusc instalate;

- debutul cu oligurie, edeme şi hematurie macroscopică;

- debutul cu febră, cefalee, vărsături, dureri abdominale, urmat de instalarea oliguriei, edemelor şi hematuriei macroscopice;

- debutul cu febră, dureri lomboabdominale, disurie, polakiurie, hematurie microscopică.