Ingrijirea pacientului cu otita externa

 

 

Din cuprins:

A. PARTEA TEORETICĂ

1. Argument

2. Noțiuni generale de anatomie și fiziologie a aparatului auditiv

3. Otita externă

3.1 Definiție

3.2 Etiopatologie

3.3 Diagnostic (pozitiv și diferențial)

3.4 Evoluția

3.5 Complicații

3.6 Prognostic

3.7 Tratament

3.8 Profilaxia

B. PARTEA PRACTICĂ

Prezentare de caz nr. 1

Prezentare de caz nr. 2

Prezentare de caz nr. 3

C. ROLUL ASISTENTEI ÎN TRATAREA PACIENTULUI CU OTITĂ EXTERNĂ

Anexe

Bibliografia

 

 

Extras din document:

3. Otita externă

 

 

3.1 Definiție

 

Otita externă reprezintă inflamația acută sau cronică a epiteliului urechii externe (meat extern și uneori timpan).

 

3.2 Etiopatologie

 

Anumite categorii de persoane – cele care suferă de alergii, psoriazis, eczemă sau dermatită seboreică – sunt predispuși la apariția otitei externe.

Otita externă poate fi cauzată de o alergie, infecție bacteriană, virală sau cutanată (furuncul), de un traumatism, o eczemă sau de apa care rămâne în conductul auditiv extern. Incidența acestui tip de otită este egală la copii și la adulți.

Otita externă este o infecție a conductului auditiv extern cauzată de un stafilococ (bacterie Gram pozitivă). Infecția cu o ciupercă (infecție micotică) este posibilă, dar survine mult mai rar.

Otita poate fi rezultatul unui traumatism extern, de exemplu curățarea excesivă sau agresivă a conductului auditiv extern.

Alte cauze pentru otita externă sunt o dermatoză (eczemă suprainfectată) sau înotul într-o apă ce conține derivați ai clorului. Persoanele care utilizează dopuri pentru urechi sau proteze auditive sunt mai predispuse la apariția otitei externe, în special în condițiile curățării necorespunzătoare a acestor dispozitive.

Stafilococul auriu este o altă bacterie responsabilă de infectarea canalului auditiv extern, ce duce la formarea unui furuncul. Diabeticii și subiecții alergici sunt predispuși la otită externă.

 

3.3 Diagnostic (pozitiv și diferențial)

 

Diagnosticul se bazează pe simptomatologie și pe examenul medical clinic, care pune în evidență modificările prezente la nivelul urechii.

În cazul otitei externe acute, durerea poate îmbrăca o formă localizată sau difuză. Bolnavul acuză dureri puternice care provoacă insomnii. Acestea sunt agravate de mișcarea urechii în timpul mesei. Deseori afecțiunea este asociată cu starea febrilă. În cazul durerilor difuze, bolnavul simte o senzație de arsură, însoțită curând de dureri locale. Tipul clasic de descriere a simptomelor este cel al otitei acute la copil. Aceasta începe prin faza congestivă în care bolnavul prezintă febră, hipoacuzie (slăbirea auzului) moderată. În stadiul următor, care se instalează în câteva ore sau în maxim două-trei zile de la debut, otita externă se manifestă prin dureri intense, pulsatile, stare generală alterată, insomnie, lipsa poftei de mâncare, transpirații. În etapa de vindecare starea de normal revine ușor-ușor.