Ingrijirea pacientului cu pielonefrita acuta

 

 

Din cuprins:

PARTEA I – PARTEA GENERALĂ 

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE 

CAPITOLUL 2 – ANATOMIA APARATUL EXCRETOR ŞI EXCREŢIA

2.1 RINICHIUL 

2.2 VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA

2.3 CĂILE URINARE

2.4 FIZIOLOGIA APARATULUI EXCRETOR 

 

PARTEA A II-A – PIELONEFRITA ACUTĂ

II.1 DEFINIŢIE

II.2 ETIOPATOGENIE 

II.3 ANATOMIE PATOLOGICĂ

II.4 CLASIFICARE

II.5 CAUZE 

II.6 SIMPTOMATOLOGIE 

II.7 DIAGNOSTIC 

II.8 TRATAMENT 

II.9 EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

 

PARTEA A III-A – PROCESUL DE NURSING 

III.1 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PIELONEFRITĂ ACUTĂ 

III.2 STUDIU DE CAZ

 

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

 

 

Extras din document:

 

PARTEA A II-A – PIELONEFRITA ACUTĂ

 

 

II.1 DEFINIŢIE

 

Pielonefrita (din greacă πήληξ – pyelum, “pelvis renal”, νεφρός – nefros, “rinichi”, și -ita, “inflamație”) este o boală infecțioasă a tractului urinar la nivelul parenchimului și a pelvisului renal provocată de obicei de E. coli (80%), Proteus mirabilis, Enterococus faecalis, Klebsiella pneumoniae. Pielonefrita apare mult mai des la femei decât la bărbaţi (raport de 6:1). Netratată, boala poate evolua către septicemie, pionefroză, urosepsis, infarct renal sau chiar moarte.

 

 

II.2 ETIOPATOGENIE

 

Germenii cei mai frecvenţi întâlniţi sunt: Escherichia Colli (85-90%), Proteus, Klebsiella, Piocianic (ANEXE Fig. II.2.1), Stafilococ (ANEXE Fig. II.2.2), Levuri. La pacienţii sondaţi domină Klebsiella şi Proteus, (ANEXE Fig. II.2.3) în timp ce Piocianicul este întotdeauna semn de suprainfecţie. În formele cronice se întâlnesc adesea asocieri microbiene care agravează prognosticul.

Obişnuiţii factori favorizanţi sunt obstacolele de la nivelul căilor excretoare renale: afecţiuni renale congenitale, tumorile pelviene, la femei (fibrom, chist de ovar), tumorile prostatei la bărbaţi, hidronefroza, cistita, litiaza urinară, unele manevre urologice (sondă a`demeure, cateterisme repetate).

 

 

II.3 ANATOMIE PATOLOGICĂ

 

În pielonefrita acută, mucoasa căilor uterine este inflamată, rinichii sunt mari şi congestionaţi, iar în spaţiile interstiţiale se găsesc limfocite polinucleare, edeme şi microabcese.

În formele cronice, rinichii sunt mici, atrofici. Leziunile sunt iniţial tubulare. Ulterior, cuprind tot nefronul şi sistemul său vascular.

 

 

II.4 CLASIFICARE

 

Pielonefrita cronică și cea acută sunt 2 entităţi diferite:

  • pielonefrita acută este infecția acută a rinichiului cu frison, febră, durere și sensibilitate în flancul respectiv;
  • pielonefrita cronică se prezintă cu insuficiență renală cronică, și apare pe fondul unei infecții ale tractului urinar din copilărie asociată cu reflux și cicatrizări renale.