Ingrijirea pacientului cu sideremie

 

 

Din cuprins:

PARTEA I – PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE

 

PARTEA A II-A  – ŢESUTUL CONJUNCTIV

II.1 ANATOMIA ŢESUTULUI CONJUNCTIV

II.2 ROLUL ŢESUTULUI CONJUNCTIV

 

PARTEA A III-A  - SIDEREMIA

III.1 DEFINIŢIE

III.2 ETIOLOGIE

III.3 PATOGENIE

III.4 TABLOUL CLINIC

III.5 EXPLORĂRI PARACLINICE

III.6 FORME CLINICE

III.7 DIAGNOSTIC

III.8 TRATAMENT

III.9 PROGNOSTIC ŞI COMPLICAŢII

 

PARTEA A IV-A – ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU SCLERODERMIE

IV.1 PROCESUL DE NURSING

IV.2 TEHNICI DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVILOR

IV.3 EDUCAŢIA SANITARĂ

IV.4 STUDIU DE CAZ

 

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

 

 

Extras din document:

 

PARTEA A III-A

SIDEREMIA

 

 

III.1 DEFINIŢIE

 

Sclerodermia este o boală de ţesut conjunctiv caracterizată prin fibroza şi leziuni degenerative ale pielii şi organelor interne. Fibroză execivă este precedată de anomalii complexe vasculare funcţionale şi structural. Afectare pielii, o caracteristică a acestei boli nse regăseşte în denumirea grecească a bolii skleros (dur) şi dermă (piele).

 

 

III.2 ETIOLOGIE

 

Deşi cauza bolii este necunoscută, sunt identificaţi unii factori de risc pentru boală.

  • Factorii genetici- au rol predispozant. Au fost identificate o serie de anomalii cromozomiale iar rata ruperii cromozomiale este mai mare la pacienţii cu sclerodermie.
  • Factorii de mediu- au rol declanşator al bolii la persoanele predispuse genetic. Între factorii de mediu pot fi menţionaţi cei chimici. S-a obsevat că expunerea profesională la anumite substanţe chimice pot determina sindromul Raynaund şi modificări organice similar celor din sclerodermie. Printre aceste substanţe sunt pulberele de siliciu, policlorura de vinil, solvenţii organic, unele medicamente (cocaine, bleomicina).
  • Anomalii ale imunităţii humorale şi celulare- sunt prezente la pacienţii cu sclerodermie. Pacienţii prezintă anomalii serologice nespecifice reprezentate de hipergammaglobulemie policlonală şi prezenţa factorului reumatoid. Peste 90% din pacienţi prezintă anticorpi antinucleari.
  • Factorii nervoşi. sunt consideraţi a avea rol în declanşarea bolii, deoarece aceasta apare adeseori după stări emoţionale, stress.
  • Factorii imunologici-au un rol important în dezvoltarea sclerodermiei deoarece unele leziuni similar se întâlnesc în unele sindroame autoimmune. De asenenea unele anomalii benign au fost întâlnite la pacienţii cu sclerodermie.

 

 

III.3 PATOGENIE

 

Patogenia sclerodermiei este incomplete cunoscută. Alterările vasculare, activitatea imună, inflamaţia şi producerea excesivă de colagen în tegumente şi organele interne cu distrugerea arhitecturii normale şi disfuncţie tisulară reprezintă elementele definitorii ale bolii.

Dacă celula efectorie este fibroblastul, responsabil de producţia execiva şi depunerea de colagen în tegumente şi organelle interne, celula endotelială este implicată în etapele iniţiale ale bolii.

Injuria celulelor endoteliale urmată de activarea imună sunt evenimentele iniţiale în sclerodermie.

Factorii implicaţi în injuria endotelială sunt imuni şi neimuni:

  • factorii imuni, sunt cei serici şi celula endotelială. Celula endotelială are roluri multiple intervenind în etapele inflamaţiei, în reglarea tonusului vascular şi în prevenirea trombogenezei. Injuria celulei endoteliale este urmată de modificare tonusului vascular prin vasoconstricţie excesivă determinată de elibetarea de endotelină., cu efect proinflamator şi profibrotic. Prin aceste acţiuni endotelina intervine în etapele patogenice ale sclerodermiei.
  • factorii neimuni, sunt cei toxici şi stresul oxidative., prin generare de radicali liberi de oxigen contribuie la distrugerea vasculară cât şi la activarea imună cu generare de anticorpi şi activarea fibroblastilor.