Ingrijirea pacientului cu stenoza mitrala

 

 

Din cuprins:

Argumentul

Capitolul 1. Anatomia şi fiziologia cordului

Capitolul 2. Stenoza mitrală

a) Definiţie

b) Anatomie patologică

c) Etiologie

d) Simptomatologie

e) Diagnostic

f) Evoluţie şi prognostic

g) Tratament

h) Complicaţii

Capitolul 3. Rolul autonom şi delegat al asistentei medicale în îngrijirea bolnavului cu stenoză mitrală

a. Fişa tehnică nr. 1

b. Fişa tehnică nr. 2

c. Fişa tehnică nr. 3

d. Fişa tehnică nr. 4

Capitolul 4. Procesul de îngrijire a pacientului cu stenoză mitrală

Capitolul 5. Educaţia pentru sănătate a pacientului cu stenoză mitrală

Bibliografie

Anexe

 

 

Extras din document:

 

Capitolul 2. Stenoza mitrală

 

 

a) Definiţie

 

Stenoza mitrală este o modificare patologică a orificiului mitral, produsă de sudarea valvelor cu strâmtarea orificiului, împiedicând scurgerea sângelui din atriu în ventriculul stâng în timpul diastolei.

Prima consecinţă a strâmtării orificiului mitral constă în scăderea debitului ventriculului stâng. Pentru o perioadă de timp, prin intervenţia unor mecanisme compensatoare – dilataţie şi creştere a presiunii diastolice în atriul stâng – debitul ventriculului stâng se menţine normal.

Cu timpul, fenomenele compensatoare sunt depăşite, debitul cardiac scade şi sângele stagnează deasupra obstacolului în atriul stâng şi în circulaţia pulmonară, ceea ce impune inimii drepte un efort suplimentar, din care cauză se hipertrofiază, iar mai târziu se decompensează. Cât timp debitul ventriculului stâng rămâne normal, stenoza mitrală este compensată şi nu apar complicaţii. Când apar staza şi hipertensiunea pulmonară, survin semne pulmonare, iar în ultima perioadă, când inima dreaptă cedează, apar semnele insuficienţei cardiace drepte. Manifestările clinice devin evidente când suprafaţa orificiului mitral, care normal măsoară 4-6 cm2, scade sub 2 cm2.

 

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

 

Capitolul 4. Procesul de îngrijire a pacientului cu stenoză mitrală

 

 

Date fixe:

Nume: M.

Prenume: F.

Naţionalitate: Română

Vârsta: 67 ani

Sex: Masculin

Religia: Catolic

Greutate: 71 kg

Înălţime: 169 cm

Grupa sanguină: A II, Rh pozitiv

Date variabile:

Domiciliu:

Data internării: 12.03.2013

Data externării: 20.03.2013

 

Diagnostic medical la internare

Stenoză mitrală, insuficienţă ventriculară stângă, hipertensiune arterială stadiul II, angor instabil.

Antecedente heredo-colaterale

- mama hipertensivă şi cu cardiopatie ischemică – decedată

- tatăl decedat prin A.V.C.

Antecedente personale

Pacient fumător 1 pachet pe zi, consum de alcool mediu, hipertensiv, operat cu apendicită în urmă cu 20 ani.

Istoricul bolii

Pacient hipertensiv coronarian cu stenoză mitrală, fenomene ce au dezvoltat o insuficienţă ventriculară stângă cu tendinţe de agravare cu hipertensiune pulmonară.

Se internează pe secţia de Cardiologie Intervenţională pentru evaluarea angiocoronarografică şi stabilirea unui tratament adecvat.

Manifestări de dependenţă

Dureri precordiale, hipertensiune, dispnee, tuse, senzaţie de sufocare, cianoză, edeme ale extremităților.

Problemele pacientului

Examenul clinic general evidenţiază:

- auscultaţia cordului evidenţiază un zgomot (pocnitură), datorată deschiderii greoaie a valvei mitrale stenozate; în cazul pacienţilor care au insuficienţă

cardiacă, pe lângă cele 2 zgomote cardiace fiziologice, se mai pot auzi unul sau 2 sufluri supraadăugate (galop cardiac);

- prezenţa edemelor periferice, în special la nivelul gleznei, bilateral; tegumentele edematoase sunt calde, uşor cianotice şi lasă godeu la digitopresiune;

- prezenţa refluxului hepato-jugular (refluarea sângelui în venele gâtului, secundară stazei hepatice);

- auscultaţia plămânului evidenţiază prezenţa ralurilor de stază, la nivelul bazelor pulmonare (datorate edemului pulmonar);

- faciesul mitral (pomeţi roşu-purpurii).

Examen paraclinic:

Electrocardiografia:

- ritmul sinusal al cordului şi frecvenţa cardiacă;

- evaluarea dimensiunilor atriilor şi ventriculilor (în special al atriului stâng);

Ecocardiografia:

- închiderea, respectiv deschiderea valvei mitrale;

- măsurarea orificiului mitral: în mod normal orificiul mitral măsoară între 4 şi 5 cm; stenoza mitrală apare atunci când diametrul orificiului este mai mic de 4 cm; cu toate acestea, simptomele afecţiunii apar doar atunci când diametrul orificiului mitral este de aproximativ 2 cm; intervenţia chirurgicală de corectare este indicată în momentul în care se identifică o stenoză de 1,5 cm;

- măsurarea indirectă a presiunii intraatriale (datorată stenozei subiacente);

- evaluarea morfologiei şi funcţionalităţii ventriculului stâng (dimensiunile pereţilor, evaluarea fracţiei de ejecţie).