Ingrijirea pacientului cu traumatisme dorsolombare

 

 

Din cuprins:

PARTEA I

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE

CAPITOLUL 2 – ANATOMIA COLOANEI VERTEBRALE LOMBARE

2.1 COLOANA VERTEBRALĂ

2.2 NERVUL SCIATIC

2.3 MUŞCHII ABDOMENULUI

2.4 MUŞCHII GAMBEI

2.5 MUŞCHII PICIORULUI

 

PARTEA A II-A. TRAUMATISMELE DORSOLOMBARE

II.1 EPIDEMIOLOGIE

II.2 ETIOLOGIE

II.3 MECANISME DE PRODUCERE

II.4 CLASIFICAREA TDL

II.5 CLINICA TDL

II.6 EVOLUŢIA BOLII

II.7 TRATAMENT 


PARTEA  A III-A. NURSING

III.1 PROCESUL DE NURSING

III.2 TEHNICI IMPUSE DE CAZ

III.3 STUDIU DE CAZ

 

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

 

 

Extras din document:

 

PARTEA A II-A

TRAUMATISMELE DORSOLOMBARE (ANEXE Fig. II.1)

 

 

Traumatismele dorsolombare  reprezintă 2% din totalul traumatismelor și 43% din patologia vertebrală.

 

 

II.1 EPIDEMIOLOGIE

 

Frecvența maximă este înregistrată la bărbați între 15-35 ani, iar cele mai frecvent lezate sunt segmente sunt T12-L1 sau L2-L5. Leziunile vertebrale sunt însoțite și de leziuni neurologice care se încadrează în următoarele frecvențe: 10% toracale, 35% toraco-lombare.

 

 

II.2 ETIOLOGIE

 

Cele mai frecvente tipuri de accidente soldate cu traumatisme vertebrale izolate sau asociate altor leziuni sunt în ordinea frecvenței: accidentele rutiere, căderile, agresiunile, accidentele sportive, accidentele de muncă.

 

 

II.3 MECANISME DE PRODUCERE

 

Se apreciază în funcție de dinamica accidentului și de rezultanța direcției forțelor care au acționat la nivelul coloanei pentru a produce leziunile. Principalele mecanisme sunt:

 Telescoparea

 Hiperextensie – rotație

 Hiperflexie – rotație

 Telescopare – hyperextension – hiperflexie – rotație

 Rotație – hyperextension – hiperflexie

Tipul de mecanism traumatic poate fi apreciat și după investigațiile radiologice, întrucât fiecare dintre mecanismele enumerate mai sus se asociază cu anumite tipuri de leziuni.

 

 

II.4 CLASIFICAREA TDL

 

Traumatismele se clasifică în primul rând după nivelul osos al leziunilor în traumatisme vertebromedulare, lombare.

Traumatismele vertebromedulare se mai clasifică în traumatisme închise și deschise, după cum există sau nu soluții de continuitate către exterior la nivelul focarelor traumatice, prin care se poate exterioriza substanța nervoasă sau LCS. Cele mai frecvente traumatisme vertebromedulare deschise sunt plăgile prin împușcare și plăgile penetrante. După cum leziunea interesează sau nu măduva spinării acestea sunt denumite mielinice și amielinice.

După tipul de leziune produsă la nivelul conținutului sau conținătorului spinal putem decela:

 Leziuni intrinseci:

1. Contuzia medulară

2. Transsecțiunea medulară

3. Edemul medular

 Leziuni extrinseci:

1. Fractura corpului vertebral

2. Luxațiile vertebrale

3. Hernia de disc traumatică

După mecanismul de producere, aspectele radiologice și tabloul clinic TDL sunt asociate cu: