Ingrijirea pacientului cu traumatisme maxilofaciale

 

 

Extras din document:

 

1.2. Traumatismele maxilofaciale

 

 

1. Definiţie

Traumatismele maxilofaciale reprezintă ansamblul de modificări patologice induse de acţiunea unui agent vulnerabil.

Traumatismele maxilofaciale sunt grupate astfel:

›  Leziuni limitate ale părţilor moi:

- contuzii simple

- excoriaţii superficiale cutanate ce interesează: bărbia, umerii obrajilor, fruntea

- plăgi liniare sau zdrobite

- plăgi sfâşiate, smulse, mușcate

- leziuni ale mucoasei gingivale

- hematoame

›  Luxaţii:

- luxaţii extrusive

- luxaţii intrusive

- luxaţii laterale

›  Fracturi de craniu visceral:

- mandibular

- maxilar

- arcada dentară

- temporozigomatică

- oasele nasului

În anumite localizări ale fracturii sunt incluse şi următoarele părţi: condilii, ramura ascendentă a mandibulei, apofiza coeinoidă, fracturi dentare, fractură a maxilarului superior.

›  Leziuni mixte: plăgi ale părților moi concomitent cu diferitele tipuri de fracturi ale oaselor maxilare precum şi cu leziuni dentoparodontale (fracturi și luxații dentare)

›  Fracturi deschise în cavitatea bucală, sinus, şi fosele nazale

Leziunile maxilofaciale pot coexista cu alte leziuni ale altor structuri și organe, uneori de o deosebită gravitate: fracturi ale craniului, contuzii și plăgi meningocerebrale.

Fracturile pot fi:

  • cu sau fără deplasare
  • complete sau incomplete
  • comunicative

 

2. Etiologie

Cauzele traumatismelor maxilofaciale sunt multiple: accidente rutiere, loviri cu corpuri contondente, agresiune umană, leziuni datorită practicării sporturilor, muşcături de animale, bruxism, împuşcare, demineralizare osoasă.

 

3. Patologie

În cazul existenţei unui traumatism în sfera oro-maxilo-facială, este esențial să se solicite pacientului (sau persoanei adulte însoţitoare dacă pacientul este prea tânăr sau incapabil să dea relaţii), un istoric detaliat pentru toate leziunile traumatice ale feţei, dinţilor şi mucoasei orale. Medicul dentist poate fi solicitat să întocmească un raport asupra leziunilor, pentru o instanță sau pentru o societate de asigurări sau în scop medico-legal. Desene şi fotografii clinice vor însoţi istoricul detaliat şi examinarea clinică.

În cazul leziunilor de părţi moi simptomatologia cuprinde: sincopă, leşin, durere, sângerare şi tumefiere la locul leziunii, fistule salivare, paralizie locală, tulburări funcţionale, şoc traumatic.

În cazul fracturilor simptomatologia cuprinde: durere, comunicare oro-sinuzală (fluidele luate pe cale orală intră pe nas prin comunicare), mobilitatea normală, absența transmiterii mişcării, parestezii.