CAPITOLUL 1 – INTRODUCEREA

CAPITOLUL 2 – SISTEMUL OSOS

2.1 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSOS

2.2 FORMA OASELOR

PARTEA A II-A. FRACTURA DE ANTEBRAŢ

II.1 DEFINIŢIE

II.2 ETIOLOGIE

II.3 CLASIFICAREA FRACTURILOR

II.4 SIMPTOMATOLOGIE

II.5 EVOLUŢIE

II.6 COMPLICAŢII

II.7 TRATAMENT

PARTEA A III-A

III.1 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

III.2 STUDIUL DE CAZ – CAZUL 1

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

PARTEA A II-A

FRACTURA DE ANTEBRAŢ

II.1 DEFINIŢIE

Prin fractură se înțelege întreruperea totală sau parțială a continuității unui os.

II.2 ETIOLOGIE

În marea majoritate a cazurilor, intensitatea agentului traumatic trebuie să fie foarte violentă pentru a  produce o fractură. La persoanele în vârstă, la care există un proces de rarefiere şi deci o slăbire a structurii osoase – osteoporoza – rezistenţa osului scade foarte mult, astfel încât, poate lua naștere o fractură şi după traumatisme mici.

Oasele patologice, care au în ele abcese sau formațiuni tumorale se fracturează cu uşurinţă. La nivelul leziunii, structura osoasă nu mai există, fiind înlocuită de abces sau de masă tumorală care este complet lipsită de rezistenţă.

Fracturile sunt mai numeroase la bărbaţi deoarece, prin natura muncii lor, sunt mai expuşi accidentărilor. În aceleași condiții de acțiune a agentului traumatic, procesul fracturilor este egal la bărbaţi şi femei.

II.3 CLASIFICAREA FRACTURILOR

Fracturile se clasifică în funcție de:

1) Mecanismul de producere al fracturilor

2) Aspectul anatomo-patologic al fracturilor

Mecanismul de producere al fracturilor:

În funcție de mecanismul care acţionează pentru a se produce o fractură, se deosebesc 2 tipuri de fracturi:

 a) fracturi directe, produse la locul de impact al agentului vulnerant cu osul.

 b) fracturi indirecte, produse la distanţă de sediul traumatismului.

Fracturi directe: sunt mai frecvente în zonele unde oasele sunt acoperite numai cu piele. Într-o astfel de zonă, agentul traumatic (un corp contondent), fracturează mai ușor osul, decât acolo unde acesta este acoperit de o masa musculară bine dezvoltată.

Fractura directă se produce strict la locul unde a acționat agentul traumatic.

Fracturi indirecte: se produc la distanţă de locul de acțiune al forței traumatice.  Ele iau naștere prin: