CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE

CAPITOLUL 2 – PERITONEUL

2.1 NOŢIUNI DE ANATOMIE

2.2 NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE

PARTEA A II-A – PERITONITA APENDICULARĂ

II.1 DEFINIŢIE

II.2 CLASIFICARE

II.3 ETIOLOGIE

II.4 FIZIOPATOLOGIE

II.5 SIMPTOMATOLOGIE

II.6 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

II.7 TRATAMENTUL PERITONITELOR

PARTEA A III-A            

III.1 ETAPELE PROCESULUI DE NURSING

III.2  ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU PERITONITĂ APENDICULARĂ

III.3 STUDIU DE CAZ

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

PARTEA A II-A

PERITONITA APENDICULARĂ

II.1 DEFINIŢIE

Prin peritonită (ANEXE Fig. II.1.1) se înţelege inflamaţia peritoneului urmată de dezvoltarea unui sindrom patologic care impune un tratament adecvat cauzei ce a produs peritonita.

II.2 CLASIFICARE

După faza evolutivă – deosebim două feluri de peritonită:

• peritonita acută (ANEXE Fig. II.2.1)
• peritonita cronică

După localizare:

• peritonite apendiculare
• peritonite biliare
• peritonite urinare
• peritonite enterale (intestinale), etc.

După modul de a se produce:

• peritonită localizată (circumscrisă)
• peritonită generalizată

Deosebim două feluri de peritonită acută:

• peritonită acută localizată
• peritonită acută generalizată

Peritonita acută localizată este acea formă în care mijloacele de apărare existente în cavitatea abdominală reuşesc să localizeze procesul infecţios în regiunea în care el a apărut.

De exemplu: peritonita localizată de origine apendiculară (cunoscută şi sub numele de plastron) sau bloc apendicular, peritonită localizată de origine colecistică (plastrom colecistic), peritonită localizată din regiunea pelvină (pelviperitonită).

Peritonita acută difuză este acea formă prin care se înţelege un sindrom infecţios complex, abdominal, determinat de pătrunderea în cavitatea peritoneală a unor germeni patogeni cu virulenţă foarte crescută.

II.3 ETIOLOGIE

Pătrunderea germenilor patogeni în cavitatea abdominală se poate face pe mai multe căi:

1. Prin perforarea unui organ cavitar datorită unui proces patologic al acestuia (eventualitatea cea mai frecventă).

Apare în:

• ulcerul gastric sau duodenal perforat
• apendicită acută gangrenoasă perforată
• colecistită acută perforată
• ulceraţii şi perforaţii intestinale de diferite cauze
• gangrenarea unei anse intestinale infarctizate sau ocluzionale, etc.

2. Prin perforarea unui organ cavitar, datorită unui traumatism care nu a deschis peretele abdominal (stomac, intestin, etc.). Acest tip de leziune este cunoscut sub denumirea de traumatism abdominal închis.

3. Prin infectarea peritoneului datorită unui agent vulnerabil (arme albe, glonte, schije, etc.) care deschide peretele abdomenului, lăsând ca peritoneul să fie expus unei infecţii cu germeni din afară. În cazul când agentul vulnerant a perforat un organ cavitar, peritonita se produce şi prin revărsarea conţinutului septic pe care îl conţine organul respectiv în cavitatea peritoneală. Acest tip de leziune se numeşte traumatism abdominal deschis.

4. Prin disiminarea germenilor patogeni dintr-un proces abdominal, la început localizat şi apoi generalizat.