CAP.I. ÎNGRIJIREA COPILULUI CU LEUCEMIE

1.1. Anatomia şi fiziologia sângelui

1.2. Leucemia la copil

Definiție

Etiopatogenie

Clasificare

Simptome

Diagnostic clinic

Diagnostic paraclinic

Evoluție și prognostic

Tratament

CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE

Rolul asistentei medicale în îngrijirea copilului cu leucemie

CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIALE

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAP.IV. CONCLUZII

Bibliografie

1.2. Leucemia la copil

Definiție

Termenul leucemiei desemnează cancerul globulelor albe din sânge (denumite leucocite sau WBC). Cancerul apare în principiu când celulele dintr-o parte a corpului încep să se dezvolte necontrolat, dezvoltarea lor fiind diferită de cea normală. În loc să dispară după un anumit timp (cum se întâmplă cu restul celulelor), celulele canceroase continuă să crească şi să formeze altele noi. Acestea pot creşte în cadrul altor ţesuturi, invadându-le (ceea ce nişte celule normale nu pot face).

Etiopatogenie

În cazul leucemiei, un număr mare de leucocite sunt produse în măduva osoasă. Aceste celule anormale aglomerează măduva şi inundă fluxul sanguin dar nu îşi pot realiza rolul corespunzător de protejare a organismului împotriva bolilor, deoarece sunt defecte. Pe măsură ce leucemia avansează, este afectată producţia altor tipuri de globule, inclusiv globule roşii şi trombocite, ducând la anemie (număr scăzut de globule roşii) şi probleme de coagulare, în plus faţă de riscul crescut de infecţie cauzat de anormalităţile leucocitelor. Din punct de vedere statistic, vârsta la care apare cel mai des este între 2-8 ani, cu o incidenţă de vârf la 4 ani (dar poate apărea şi la alte vârste), procentul copiilor afectaţi de leucemie fiind de 25%, dar beneficiază de un prognostic extrem de favorabil odată identificată boala.

Factorii de risc în cazul leucemiei la copii includ:

– boli ereditare cum sunt sindromul Li-Fraumeni, sindromul Down sau sindromul Klinefelter.

– probleme ereditare ale sistemului imunitar, cum sunt ataxia telangiectasia sau anemia Fanconi.

– un frate sau soră cu leucemie, în special un geamăn identic (20-25% şanse de apariţie pentru gemeni identici, în alte cazuri riscul este de 2-4 ori mai mare decât cel mediu).

– un istoric de expunere la nivele ridicate de radiaţii, chimioterapie (pentru cancer, riscul este prezent în special în primii 8 ani după tratament) sau chimicale cum este benzenul (un solvent).

– un istoric de suprimare a sistemului imunitar, cum este în cazul unui transplant de organe.

În majoritatea cazurilor, nici părinţii şi nici copiii nu pot controla factorii declanşatori, deşi se investighează posibilitatea ca factorii de mediu să sporească riscul de apariţie. Majoritatea leucemiilor apar din mutaţii nedobândite în gene, erorile apărând aleatoriu şi imprevizibil, prin urmare nu pot fi prevenite. Singura situaţie în care este posibil un oarecare control implică expunerea la radiaţii în perioada prenatală şi limitarea, când este posibil, în ceea ce priveşte radiaţiile sau substanţele nocive în decursul copilăriei.