Ingrijirea pacientului cu degeratura

 

Rotator powered by EasyRotator for WordPress, a free and easy jQuery slider builder from DWUser.com. Please enable JavaScript to view.

 

Din cuprins:

PARTEA I. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL 1 – MOTIVAŢIE

CAPITOLUL 2 – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA PIELII

2.1 ANEXELE PIELII

2.2 ROLUL PIELII 

2.3 GENERALITĂŢI

 

PARTEA A II-A. DEGERĂTURILE

II.1 DEFINIŢIE

II.2 ETIOPATOGENIE

II.3 ANATOMIE PATOLOGICĂ

II.4 CLINIC ŞI PARACLINIC

II.5 EVOLUŢIE

II.6 PROGNOSTIC

II.7 TRATAMENT

 

PARTEA A III-A

III.1 ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU DEGERĂTURĂ

III.2 STUDIU DE CAZ

 

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

 

 

Extras din document:

 

PARTEA A II-A

DEGERĂTURILE

 

 

II.1 DEFINIŢIE

 

Degerătura [Eng. frostbite] este o leziune tisulară produsă prin acţiunea frigului ce determină „îngheţare” tisulară.

 

 

II.2 ETIOPATOGENIE

 

Cauza determinantă:

– frigul puternic însoţit de vânt → leziuni pe zonele descoperite: nas, obraji, urechi, faţă;

– frig umed, chiar de intensitate mică → degerături la picioare, mai ales în condiţii favorizante: tulburări circulatorii prin ortostatism prelungit, încălţăminte strâmtă, de-nutriţie, oboseală, deficienţe organice, anoxie prin efort la altitudine, consum de alcool.

 

Cauze favorizante → desemnează grupe populaţionale cu risc crescut:

– persoane care eşuează în condiţii de vreme rece;

– soldaţi şi muncitori care lucrează în mediu rece;

– atleţi ai sporturilor de iarnă sau montane;

– vârste extreme;

– indivizi „homeless”;

– persoane cu status mental alterat (traumatism cranian, abuz etanolic sau de droguri, boli psihice);

– expunere la apă sau umezeală;

– imobilizare;

– consum de nicotină sau alte droguri vasoconstrictoare;

– antecedente de injurie prin frig;

– oboseală;

– folosinţă de îmbrăcăminte inadecvată sau strâmtă;

– tară asociată;

– malnutriţie;

– infecţie;

– afectare vasculară periferică;

– ateroscleroză;

– artrită;

– diabet zaharat;

– afecţiune tiroidiană.

 

Degerătura montană este o varietate particulară întâlnită la alpinişti care asociază hipoxie şi deshidratare generală.

 

Frigul produce:

– vasoconstricţie prin spasm vascular cu insuficienţă circulatorie acută locală → apar leziuni ale peretelui vascular, creşte permeabilitatea capilară, se produce stază vasculară cu edem local şi tromboze (cerc vicios);

– alterare a protoplasmei celulare şi a peretelui vascular: formare de cristale, deshidratare celulară, denaturare a proteinelor, inhibiţie a sintezei de DNA, permeabilitate anormală a peretelui celular, leziuni capilare şi modificări de pH;

– alterare a elementelor nervoase din zonă.

 

Reîncălzirea cauzează balonizare celulară, agregare trombocitară şi eritrocitară, leziuni endoteliale, tromboze, edem tisular, creştere a presiunii în spaţiile compartimentate, formare de flictene, ischemie localizată şi necroză tisulară. La nivel celular apare generare de radicali liberi de oxigen, producere de prostaglandine şi tromboxan A2, eliberare de enzime proteolitice şi inflamaţie generalizată. Injuria tisulară este mai mare în caz de răcire lentă, de expunere mai lungă la frig, de încălzire lentă şi, mai ales, de dezgheţ urmat iarăşi de îngheţ.