Ingrijirea pacientilor cu boli venerice

 

Rotator powered by EasyRotator for WordPress, a free and easy jQuery slider builder from DWUser.com. Please enable JavaScript to view.

 

Din cuprins:

ARGUMENT

CAPITOLUL 1: Anatomia si fiziologia aparatului genital feminin şi masculin

CAPITOLUL 2: Epidemiologia bolilor venerice

CAPITOLUL 3: Îngrijirea pacienților cu boli venerice

3.1. Date boli venerice

Sifilisul (luesul)

Gonoreea (blenoragia)

Candidoza

Șancru moale

Tricomonas urogenitală

Pediculoza  pubiană

Hepatita B

Sida

3.2. Educația pentru sănătate

CAPITOLUL 4: Îngrijiri specifice

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAPITOLUL 5: Concluzii

CAPITOLUL 6: Anexe (tratamentul cu penicilina, recoltarea sângelui pentru RBW, WDRL)

BIBLIOGRAFIE
 

 

 

Extras din document:

CAPITOLUL 3

Îngrijirea pacienților cu boli venerice

 

 

3.1. Date boli venerice

 

Bolile cu transmitere sexuală (BTS) sau bolile venerice sunt infecţii transmise prin contact sexual (normal, oral sau anal) dar care pot fi transmise şi pe alte căi.

Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, în afară de contactul sexual, mai putem întâlni: contactul cu zona infectată, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la mamă la făt, etc.

BTS este o infecţie cauzată de bacterii şi sunt grupate în două categorii:

a) BTS majore din care fac parte:

Sifilisul (luesul)

Definiție

Apare în urma infecţiei cu Treponema Pallidum, o spirochetă ce se dezvoltă la poarta de intrare. Sifilisul poate fi primar, secundar, terţiar, poate avea forme congenitale (sifilisul congenital – în care copilul este infectat la naştere de către mama bolnavă) şi alte forme nu foarte bine delimitate:

– latent, fără simptome dar cu rezultatele testelor pozitive

– forme de trecere între secundar şi terţiar, etc.

Simptomatologie

În funcţie de stadiu, simptomatologia cuprinde: febră, leucoree. La examenul cu valve se observă apariţia de leziuni sau papule nedureroase

Diagnostic

Sifilisul în stadiile sale incipiente se depistează clinic destul de greu. Infecția se confirmă fie prin teste serologice, fie prin testare directă la microscop. Testele netreponemice sunt cele utilizate inițial și includ testele laboratorului de cercetare a bolilor venerice (VDRL) și rapid plasma reagin RPR. Totuși, întrucât aceste teste pot fi uneori fals pozitive, acestea trebuie confirmate prin teste treponemice ca aglutinarea particulelor treponemei paladium (TPHA) sau testul de absorbție a anticorpilor treponemici (FTA-Abs). Rezultatele fals pozitive ale testelor netreponemice pot fi rezultatul unor infecții virale ca varicela și pojarul precum și în cazurile cu limfom, tuberculoză, malarie, endocardită, boli ale țesutului conjunctiv și sarcină. Analiza anticorpilor treponemici este de obicei pozitivă la 2-5 săptămâni după infecția iniţială. Neurosifilisul este identificat de obicei prin numărului crescut de leucocite (în mod predominant limfocite) și nivelul înalt de proteine în lichidul cerebrospinal în zona infecției. Pentru un diagnostic imediat se poate efectua analiza microscopică în câmp întunecat a serului extras din șancru. Totuși, nu toate spitalele au echipamentul necesar sau angajați cu experiență pentru analiza ce trebuie efectuată în decurs de 10 minute de la extracția lichidului. Sensibilitatea este raportată în aproape 80% din cazuri; astfel, acest test poate fi efectuat doar pentru confirmarea diagnosticului, nu și pentru infirmarea acestuia.

Complicații

Dificultate în coordonarea mișcărilor musculare, paralizii, amorțeli, orbire treptată şi demenţă. În final survine decesul.