Ingrijirea pacientului cu epistaxis

 

Rotator powered by EasyRotator for WordPress, a free and easy jQuery slider builder from DWUser.com. Please enable JavaScript to view.

 

Din cuprins:

PARTEA I – INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ANATONIA ŞI FIZIOLOGIA NASULUI

1.1  NASUL

1.2  SINUSURILE

1.3 NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE ŞI FIZIOPATOLOGIE

 

PARTEA A II-A. EPISTAXISUL

II.1 DEFINIŢIE

II.2 ETIOLOGIE

II.3 DIAGNOSTIC

II.4 TRATAMENT

II.5 COMPLICAŢII

 

 PARTEA A III-A. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU EPISTAXIS    

III.1 NOŢIUNI DE NURSING                 

III.2 STUDIU DE CAZ

 

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

 

 

Extras din document:

PARTEA A II-A

EPISTAXISUL

 

 

II.1 DEFINIŢIE

 

Epistaxisul reprezintă hemoragia cu punctul de plecare în fosa nazală. Se manifestă de obicei printr-o scurgere sanguină pe una sau ambele orificii narinare, mai ales când bolnavul stă în ortostatism sau prin orificiile coanale, când pacientul se află în clinostatism posterior, de unde sângele se poate elimina apoi pe gură sau poate fi înghiţit, determinând o hematemeză sau un scaun melenic.

Respectând anatomia topografică a foselor nazale vom deosebi:

– epistaxisul anterior, adică hemoragia care se produce cel mai adesea la nivelul petei vasculare Kiesselbach;

– epistaxisul posterior, când hemoragia nazală provine din porţiunea posterioară a foselor nazale şi când de cele mai multe ori este lezat ramul septal al arterelor etmoidale posterioare. Aceste hemoragii sunt de cele mai multe ori grave, deoarece sunt abundente, evidenţierea vasului lezat este dificilă, iar etiologia hemoragiei recunoaşte în general afecţiuni organice sau  sistemice;

– epistaxisul difuz reprezintă hemoragia “în panză“ a întregii mucoase pituitare şi este gravă, întrucât se instalează cel mai adesea în cadrul unei discrazii sanguine (leucoza acută).

 

 

II.2 ETIOLOGIE

 

1) Epistaxisul de cauză locală:

– epistaxisul idiopatic, juvenil reprezintă o sângerare repetată, ce apare îndeosebi la copii şi adolescenţi, datorită unei fragilităţi vasculare constituţionale. Această hemoragie este în general fără gravitate şi se produce în circumstanţe foarte variate precum: expunerea îndelungată la soare, după efort fizic intens, etc. Dispare în general după vârsta de 30 ani.

– microtraumatisme vasculare la nivelul petei vasculare Kiesselbach. Aceste hemoragii sunt în general uşoare şi se opresc în mod spontan.

– inflamaţii acute sau cronice ale mucoasei nazale, banale sau specifice.

– traumatismul chimic sau termic al mucoasei pituitare, care produce leziuni ulcerative ale mucoasei cu hemoragii mici şi repetate.

– traumatisme nazale, accidentale sau chirurgicale, barotraumatismele, reducerea presiunii aerului pot produce epistaxis. Traumatismele oaselor proprii nazale, ale scheletului facial, sau fracturile bazei de craniu, sunt însoţite de hemoragie masivă gravă, mai ales când este lezată şi carotida internă, situaţie critică ce impune intervenţia de maximă urgenţă.

 – corpii străini nazali produc întotdeauna o hemoragie unilaterală.

– tumori benigne (polipul sângerând al septului), tumorile maligne, cu localizare nazală sau sinuzală determină pe lângă obstrucţie nazală, rinoree şi epistaxis.

– perforaţia trofică a septului nazal (ulcerul Hajek).

– tumori ale rinofaringelui, în special fibromul nazofaringian (angiofibrom ce apare la tineri şi se manifestă prin hemoragii intermitente, în cantitate variabilă.