CAP.I. ÎNGRIJIREA NOU-NĂSCUTULUI CU INSUFICIENŢĂ RESPIRATORIE ACUTĂ (I.R.A.)

1.1. Anatomia şi fiziologia aparatului respirator

1.2. Insuficienţa Respiratorie Acută – la nou-născuţi

1. Definiţie

2. Etiologie

3. Patologie

4. Diagnostic clinic

5. Diagnostic paraclinic

6. Diagnostic diferenţial

7. Evoluţie şi prognostic

8. Tratament

a) igieno-dietetic

b) medicamentos

CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare a nou-născutului

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice a nou-născutului

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale nou-născutului

2.5. Alimentaţia nou-născutului

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea nou-născutului

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

2.8. Pregătirea nou-născutului şi efectuarea tehnicilor impuse de caz

2.9. Educaţia pentru sănătate

2.10. Externarea nou-născutului

CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIALE

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAP.IV. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1.2. Insuficienţa Respiratorie Acută – la nou-născuţi

1. Definiţie

Insuficienţa respiratorie acută (I.R.A.) – este o scădere bruscă şi severă a funcţiei respiratorii, care compromite schimburile gazoase între aer şi sânge şi care poate antrena moartea.

Una din cele mai frecvente cauze de insuficienţă respiratorie la nou-născuți la termen dar şi la prematuri este sindromul de detresă respiratorie ce debutează la scurt timp după naştere având ca şi determinant major deficitul de surfactant. 

2. Etiologie

Factorii de risc sunt reprezentaţi de:

b  prematuritate (60% din nou-născuţii cu vârsta gestaţiei sub 28 de săptămâni fac boala, aceasta fiind cea mai comună cauză de deces la prematuri),

b  mama cu diabet zaharat,

b  cezariana înainte de declanşarea travaliului,

b  hemoragia mamei,

b  asfixie perinatală,

b  acidoza sau hipotermie postnatală precoce,

b  sex masculin,

b  antecedente familiale.

3. Patologie

SDR se dezvoltă datorită imaturităţii pulmonare, a deficienţei primare de surfactant. Surfactantul pulmonar este un amestec complex de fosfolipide şi proteine produse de către celulele alveolare de tip II; fosfolipidele formează un monostrat la interferenţa gaz-lichid pe suprafaţa internă a alveolelor pulmonare. Datorită efectelor tensioactive ale monostratului are loc o scădere a tendinţei alveolelor de a se colaba la sfârşitul expiraţiei. Unul din principalele roluri ale proteinelor surfactantului este de a uşura dispersia fosfolipidelor pe suprafaţa alveolară.

Macroscopic, plămânii sunt de culoare purpurie, cu consistenţă fermă.

Microscopic, se vizualizează membrane hialine acidofile, ce tapetează alveolele, canalele alveolare şi bronșiolele terminale, zone atelectatice întinse, congestive vasculare până la hemoragie intraalveolară şi vase limfatice dilatate.

Disfuncţia respiratorie a nou-născutului prin operaţie cezariană selectivă

Este deja recunoscut faptul că operaţia cezariană selectivă, fără travaliu contribuie la creşterea riscului pentru disfuncţii respiratorii. Acest risc este în relaţie inversă cu vârsta gestaţională. În majoritatea cazurilor aceasta este o tulburare respiratorie tranzitorie şi benignă. Totuşi unii nou-născuţi dezvoltă disfuncţii respiratorii severe care au fost asociate cu morbiditate şi chiar mortalitate crescută.

Patogeneza tulburărilor pare să fie heterogenă şi pot fi implicaţi 3 factori diferiţi:

–            clearance inadecvat al lichidului pulmonar având drept consecinţă tahipneea tranzitorie,

–            deficitul de surfactant rezultând SDR şi

–            persistenţa hipertensiunii pulmonare.