1.1. Anatomia și fiziologia amigdalei

1.2. Amigdalita acută

1. Definiție

2. Etiologie

3. Patologie

4. Diagnostic clinic

5. Diagnostic paraclinic

6. Diagnostic diferențial

7. Evoluție și prognostic

8. Tratament

CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare a pacientului

2.3. Asigurarea condițiilor igienice a pacientului

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ale pacientului

2.5. Alimentaţia pacientului

2.6. Administrarea medicaţiei şi hidratarea pacientului

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

2.8. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie a pacientului

2.9. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune

2.10. Educația pentru sănătate

2.11. Externarea pacientului

CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIALE

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAP.IV. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

1.2. Amigdalita acută

1. Definiție

Este o inflamaţie a amigdalelor provocată, cel mai frecvent, de virusuri sau de bacterii. Amigdalele sunt situate în partea posterioară a gâtului, câte una pe fiecare parte, având rolul de a împiedica răspândirea infecţiei în organism.

2. Etiologie

Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale şi bacteriene. Bacteria cel mai des implicată în producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A (SBHGA), majoritatea care produce de asemenea şi angina streptococică. Unele episoade de amigdalită au însă etiologie virală:

1. Virusul herpes simplex;

2. Virusul Epstein Barr;

3. Cytomegalovirus;

4. Adenovirusuri.

Alte cauze de amigdalite, rar întâlnite la persoanele cu un sistem imunitar sănătos, pot fi cele parazitare şi fungice.

Cu toate că nu există o dovadă clară care să indice o implicare a fumului de ţigară în producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenţă crescută a amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de îndepărtare a amigdalelor palatine, la copiii expuşi fumului de ţigară.

3. Patologie

Principalul factor de risc pentru amigdalite este contactul apropiat cu o persoană infectată. Picături contagioase ce conţin agenţi patogeni ajung în aer atunci când o persoană infectată respiră, tuşeşte sau strănută; infecţia apare prin inspirarea aerului ce conţine aceste particule infectante. Infecţia poate apărea de asemenea în cazul în care agenţii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin în contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase.

Obstrucţia nazală determină apariţia unei respiraţii de tip oral, fapt ce creşte riscul de amigdalită.