CAPITOLUL I. Argument

CAPITOLUL II. Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului digestiv

II.1 Noţiuni de anatomie a aparatului digestiv

II.2 Noţiuni de fiziologie a aparatului digestiv 

CAPITOLUL III. Abdomenul chirurgical acut

III.1 Definiție

III.2 Etiologie

III.3 Forme clinice

III.4 Simptomatologie

III.5 Diagnostic

III.6 Complicații

III.7 Evoluție și prognostic

III.8 Tratament

CAPITOLUL IV. Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu abdomen chirurgical acut 

IV.1 ROLUL PROPRIU

• • Asigurarea condiţiilor de spitalizare
  • Asigurarea condițiilor igienice ale pacientului
  • Rolul asistentei medicale în examenul clinic al pacientului
  • Supravegherea pacientului
  • Pregătirile preoperatorii şi îngrijirile postoperatorii ale pacientului cu abdomen chirurgical acut
  • Rolul asistentei medicale în alimentaţia pacientului
  • Rolul asistentei medicale în profilaxie şi educaţia sanitară

IV.2 ROLUL DELEGAT

• • Rolul asistentei medicale în examenele paraclinice
  • Rolul asistentei medicale în administrarea tratamentului

IV.3 DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI

• • Recoltarea sângelui pentru Hemoleucogramă
  • Gastroscopia

CAPITOLUL V. Planuri de îngrijire

V.1 Cazul nr. 1

V.2 Cazul nr. 2

V.3 Cazul nr. 3

 CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

III.5 Diagnostic

Diagnostic clinic

În faţa unui pacient cu durere abdominală acută stabilirea diagnosticului trece prin 2 etape:

– afirmarea sau excluderea abdomenului acut (urgenţă abdominală) – etapă decisivă pentru formularea indicaţiei operatorii. In această etapă se exclud afecţiunile care se manifestă prin durere abdominală, dar se rezolvă prin mijloace terapeutice nechirurgicale (abdomenul acut medical şi falsul abdomen acut).

– stabilirea diagnosticului pozitiv de sindrom sau afecţiune – această etapă nu este însă decisivă, odată stabilit diagnosticul de AAC şi implicit indicaţia operatorie

Diagnosticul de abdomen acut este deci unul provizoriu care atrage însă atenţia asupra necesităţii intervenţiei terapeutice imediate, în cadrul căreia tratamentul chirurgical are un rol esenţial. Uneori diagnosticul etiologic nici nu poate fi stabilit preoperator cu exactitate (putându-se preciza numai tipul de abdomen acut); important în aceste cazuri este stabilirea indicaţiei operatorii: intervenţia chirurgicală trebuie să aibă loc în timp util, de obicei câteva ore (de aceasta depinzând viaţa bolnavului).

Diagnostic paraclinic

Investigaţiile complementare sunt utile pentru stabilirea diagnosticului şi pentru evaluarea statusului biologic al bolnavului. în momentul diagnosticului e necesară o selecţie rapidă a acelor investigaţii care pot fi relevante pentru diagnostic; nu e momentul unor investigaţii sofisticate.

În practică ne folosim de următoarele:

– examinări citologice sanguine: H, Hb, Htc, L, VSH

– amilazemia

– parametrii acido-bazici

– gonadotropina corionică umană

– examenul sumar de urină

– electrocardiograma

– radioscopia abdominală simplă; radioscopia toracică

– ecografia abdominală

– computer-tomografia abdominală

Examinările hematologice sunt utile pentru evidenţierea anemiei (posthemoragică, în contextul unei neoplazii oculte) sau a unui proces inflamator.