Rotator powered by EasyRotator for WordPress, a free and easy jQuery slider builder from DWUser.com. Please enable JavaScript to view.
Din cuprins:
| PARTEA I – PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE CAPITOLUL 2 – ANATOMIA APARATUL EXCRETOR ŞI EXCREŢIA 2.1 RINICHIUL 2.2 VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA 2.3 CĂILE URINARE 2.4 FIZIOLOGIA APARATULUI EXCRETOR
PARTEA A II-A – PIELONEFRITA ACUTĂ II.1 DEFINIŢIE II.2 ETIOPATOGENIE II.3 ANATOMIE PATOLOGICĂ II.4 CLASIFICARE II.5 CAUZE II.6 SIMPTOMATOLOGIE II.7 DIAGNOSTIC II.8 TRATAMENT II.9 EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC
PARTEA A III-A – PROCESUL DE NURSING III.1 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PIELONEFRITĂ ACUTĂ III.2 STUDIU DE CAZ
ANEXE BIBLIOGRAFIE |
Extras din document:
|
PARTEA A II-A – PIELONEFRITA ACUTĂ
II.1 DEFINIŢIE
Pielonefrita (din greacă πήληξ – pyelum, “pelvis renal”, νεφρός – nefros, “rinichi”, și -ita, “inflamație”) este o boală infecțioasă a tractului urinar la nivelul parenchimului și a pelvisului renal provocată de obicei de E. coli (80%), Proteus mirabilis, Enterococus faecalis, Klebsiella pneumoniae. Pielonefrita apare mult mai des la femei decât la bărbaţi (raport de 6:1). Netratată, boala poate evolua către septicemie, pionefroză, urosepsis, infarct renal sau chiar moarte.
II.2 ETIOPATOGENIE
Germenii cei mai frecvenţi întâlniţi sunt: Escherichia Colli (85-90%), Proteus, Klebsiella, Piocianic (ANEXE Fig. II.2.1), Stafilococ (ANEXE Fig. II.2.2), Levuri. La pacienţii sondaţi domină Klebsiella şi Proteus, (ANEXE Fig. II.2.3) în timp ce Piocianicul este întotdeauna semn de suprainfecţie. În formele cronice se întâlnesc adesea asocieri microbiene care agravează prognosticul. Obişnuiţii factori favorizanţi sunt obstacolele de la nivelul căilor excretoare renale: afecţiuni renale congenitale, tumorile pelviene, la femei (fibrom, chist de ovar), tumorile prostatei la bărbaţi, hidronefroza, cistita, litiaza urinară, unele manevre urologice (sondă a`demeure, cateterisme repetate).
II.3 ANATOMIE PATOLOGICĂ
În pielonefrita acută, mucoasa căilor uterine este inflamată, rinichii sunt mari şi congestionaţi, iar în spaţiile interstiţiale se găsesc limfocite polinucleare, edeme şi microabcese. În formele cronice, rinichii sunt mici, atrofici. Leziunile sunt iniţial tubulare. Ulterior, cuprind tot nefronul şi sistemul său vascular.
II.4 CLASIFICARE
Pielonefrita cronică și cea acută sunt 2 entităţi diferite:
|
