Ingrijirea pacientului cu boala inflamatorie pelvina

 

Rotator powered by EasyRotator for WordPress, a free and easy jQuery slider builder from DWUser.com. Please enable JavaScript to view.

 

Din cuprins:

PARTEA I – PARTEA GENERALĂ  CAPITOLUL 1 – INTRODUCEREA 

CAPITOLUL 2 – APARATUL GENITAL FEMININ

2.1 ORGANELE GENITALE FEMININE EXTERNE:  

                    VULVA

2.2 ORGANELE GENITALE FEMININE INTERNE:         

                    VAGINUL

                    UTERUL

                    TUBELE SAU SALPINGELE

                    OVARELE

2.3 GLANDELE ANEXE ALE APARATULUI GENITAL FEMININ

 

PARTEA A II-A. BOALA INFECŢIOASĂ PELVINĂ   

II.1 DEFINIŢIE

II.2 CAUZE

II.3 ASPECTE CLINICE ŞI EVOLUTIVE

II.4 DIAGNOSTIC

II.5 TRATAMENT

II.6 PROGNOSTIC                                      

 

PARTEA A III-A. PROCESUL DE NURSING

III.1 STUDIU DE CAZ                       

 

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

 

Extras din document:

PARTEA A II-A

BOALA INFECŢIOASĂ PELVINĂ

 

 

II.1. DEFINIŢIE

 

Boala inflamatorie pelvină este o infecţie polimicrobiană dată de un agent patogen transmis pe cale sexuală şi constă în colonizarea ascendentă cu bacterii vaginale aerobe şi anaerobe. Boala inflamatorie pelvină este o condiţie fără o definiţie precisă şi poate include inflamaţia oricărei structuri anatomice: endometrul, oviductele, ovarele, peretele uterin, seroasa uterină şi ligamentele largi.

Salpingita este infecţia şi inflamaţia unei trompe uterine sau a ambelor.

Anexitele sunt inflamaţii ale trompelor şi ovarelor.

Când inflamaţia cuprinde uterul, trompa şi ovarele, se numeşte metroanexită.

Cervicita este inflamaţia colului uterin.

Endocervicita şi endometrita interesează cervixul şi endometrul.

Caracteristici:

Boala inflamatorie pelvină este determinată de microorganisme ce colonizează cervixul şi ascensionează către endometru şi tubele uterine.

Diagnosticul de boală inflamatorie pelvină este un diagnostic clinic, ce implică inflamaţie şi infecţie genitală înaltă. Inflamaţia poate interesa oricare segment de-a lungul tractului genital superior, ce include endometrul, salpingele şi peritoneul.

Cele mai multe cazuri de boală inflamatorie pelvină sunt determinate de microorganisme ce se transmit pe cale sexuală, Neisseria gonorrhoeae şi Chlamydia trachomatis. Mai rar, agenţi patogeni ai tractului respirator ca Haemophilus influenzae, streptococi grup A şi pneumococi, pot coloniza tractul genital inferior şi determina boala inflamatorie pelvină.