Ingrijirea pacientului cu luxatii

 

Rotator powered by EasyRotator for WordPress, a free and easy jQuery slider builder from DWUser.com. Please enable JavaScript to view.

 

Din cuprins:

Argument

Capitolul 1. Îngrijirea pacientului cu luxaţii

1.1. Anatomia și fiziologia articulației

1.2. Luxaţiile

1.2.1. Definiție

1.2.2. Etiopatogenie

1.2.3. Patogenie

1.2.4. Clasificare

1.2.5. Simptome

1.2.6. Diagnostic clinic

1.2.7. Diagnostic paraclinic

1.2.8. Diagnostic diferențial

1.2.9. Evoluție și prognostic

1.2.10. Tratament

a) igieno-dietetic

b) medicamentos

c) ortopedic şi chirurgical

1.3. Educaţia pentru sănătate

Capitolul 2. Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu luxaţii

2.1. Îngrijiri generale

2.2. Îngrijiri speciale

2.3. Studii de caz

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

Concluzii

Bibliografie

Anexe

 

 

Extras din document:

1.2. LUXAŢIILE

 

 

1.2.1. Definiție

 

Luxația reprezintă o deplasare a două extremități osoase ale unei articulații antrenând o pierdere a contactului normal a două suprafețe articulare. O luxație este provocată de un șoc sau de o mișcare forțată, mult mai rar de o malformație.

O luxație parțială, sau subluxație, apare când osul deplasat a alunecat într-o parte dar încă rămâne în contact pe o anumită suprafață cu al doilea os al articulației. În luxație incidentul traumatic determină o ruptură a capsulei articulației (capsulă ce asigură stabilitatea articulației) și de aceea cele două oase nu mai au legătură, unul din oase sare de la locul lui prin breșa apărută în capsulă.

 

1.2.2. Etiopatogenie

 

Luxaţia este produsă de un traumatism mai violent ce produce leziuni importante a capsulei articulare şi a ligamentelor făcând excepţie luxaţia de mandibulă şi articulaţia scapulo-humerală unde datorită suprafeţelor de contact relativ reduse, agentul violent poate să aibă intensitate mai mică. Luxaţia se datorează traumatismelor care pot fi casnice, la locul de muncă, în cadrul unor accidente de circulaţie, accidentelor sportive sau prin agresiune.

 

1.2.3. Patogenie

 

Forma clinică simplă de luxație este o luxaţie care după reducere şi tratament corect îşi reia în totalitate funcţionalitatea. Luxaţiile recidivante şi habituale pot duce la un grad de invaliditate a bolnavului şi pot fi supuse unor intervenţii chirurgicale prin care se separă capsula articulară şi se întăresc ligamentele de menţinere a celor două suprafeţe articulare osoase.

 

1.2.4. Clasificare

 

Luxaţia poate să fie:

–      completă, atunci când cele 2 suprafeţe articulare nu mai au nici un contact între ele;

–      incompletă (subluxaţie) dacă mai există un grad de contact între cele două suprafeţe articulare.

Luxaţiile pot fi:

–      închise atunci când pielea rămâne integră;

–      deschise atunci când extremităţile articulare se vizualizează în plaga creată prin accident.

Luxaţiile mai pot fi recente sau tardive după timpul scurs până la prezentare. Unele luxaţii se pot repeta mai ales dacă prima dată nu s-a aplicat un tratament corect. Ele se numesc recidivante, denumite şi habituale, care se pot repune uşor chiar de către pacient.

Amintim şi luxaţii netraumatice care pot fi de 2 tipuri.

–      luxaţii congenitale care se datorează unor malformaţii, în special amintim luxaţia de şold;

–      luxaţii patologice care sunt urmare a unor afecţiuni care distrug unul din elementele care compun articulaţia făcând ca cele două extremităţi osoase să nu mai aibă contact.

Aceste tipuri de luxaţii apar mai des în tuberculoza osteo-articulară, poliomielită şi tabes (leziune terţiară în sifilis).

Forma clinică simplă de luxație este o luxaţie care după reducere şi tratament corect îşi reia în totalitate funcţionalitatea. Luxaţiile recidivante şi habituale pot duce la un grad de invaliditate a bolnavului şi pot fi supuse unor intervenţii chirurgicale prin care se separă capsula articulară şi se întăresc ligamentele de menţinere a celor două suprafeţe articulare osoase.

Luxaţiile congenitale, în special luxaţia de şold la nou-născut este o problemă deosebită care necesită un tratament ortopedic îndelungat sau chiar chirurgical. În cazul luxaţiilor patologice, sechelele sunt de multe ori evidente şi lasă persoana cu o invaliditate pe toată viaţa.