CAP.I. Îngrijirea pacientului cu osteosarcom

1.1. Sistemul locomotor

1.2. Osteosarcomul

1. Definiție

2. Etiologie

3. Anatomie patologică

4. Forme clinice

5. Diagnostic clinic

6. Diagnostic paraclinic

7. Diagnostic diferențial

8. Evoluție și prognostic

9. Tratament

CAP.II. Îngrijiri generale și speciale

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare a pacientului

2.3. Asigurarea condițiilor igienice a pacientului

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ale pacientului

2.5. Alimentația pacientului

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea pacientului

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice

2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de caz

2.9 Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii

2.10 Educație pentru sănătate

2.11 Externarea pacientului

CAP.III. Studii de caz

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAP.IV. Concluzii

Bibliografie

1.2. Osteosarcomul

1. Definiție

Este o leziune distrofică, caracterizată printr-un focar central de țesut osteoid (nidus) înconjurat de o mică condensare osoasă dacă este situat într-un țesut spongios sau de hipertrofie și o condensare osoasă considerabilă dacă este localizat în corticala osoasă.

Este o leziune unică, observată mai frecvent în a doua decadă de viață afectând îndeosebi sexul masculin. Cei mai mulți autori încadrează boala printre tumorile osoase, alții îi atribuie origine infecțioasă datorită condensării osoase ce însoțește regiunea, iar alții îl consideră rezultatul unor microtraumatisme.

2. Etiologie

Vârsta la care apare este 10-30 ani, fiind o tumoră a persoanelor tinere, incidență crescută la fete până la 13 ani iar la băieți până la 15 ani. Se pare că ar exista o corelație între pubertate și apariția tumorilor. Sexul masculin este mai afectat în osteosarcom în timp ce tumora Ewing apare la sexul feminin. Se localizează în metafiza oaselor lungi și mai rar în epifiza acestora. În ordinea frecvenței localizării: extremitatea inferioară a femurului 58,9%; extremitatea superioară a tibiei 25,5%; extremitatea superioară a humerusului 7,8%. Excepțional apar și alte localizări cum ar fi: radius, craniu.

De obicei osteosarcomul este o tumoră malignă primitivă dezvoltată pe un os în prealabil sănătos, dar se poate grefa și pe os patologic sau favorizat de anumite condiții.

Factorii favorizanți sunt:

1. Boala Paget

2. Exostozele, condroamele sau osteita cronică fistulizată care se poate maligniza

3. Iradierea altor tumori osoase sau a unor neoplazii situate la nivelul altor organe în care sunt înglobate unul sau mai multe oase în câmpul de iradiere

4. Traumatismul, admis ca mecanism și frecvent întâlnit la originea tumorilor osoase. Condițiile pentru care un traumatism poate fi considerat factor favorizant:

ü  Segment integru anterior traumatismului;

ü  Traumatism intens și repetat;

ü  Identitate între locul traumatismului și locul apariției leziunii;

ü  Interval minim de 4-6 săptămâni și maxim de 3 ani între traumatism și apariția primelor simptome.

Traumatismul poate releva o leziune preexistentă sau o poate complica prin factori.

În prezent se acordă mare importanță etiologiei virale.

Lucrările experimentale făcute în legătură cu osteosarcomul rozătoarelor au demonstrat existența unui virus răspunzător de apariția acestor tumori.

3. Anatomie patologică        

Sarcomul osteogenic este caracterizat prin atipia și polimorfismul elementelor componente și capacitatea sa de a distruge țesutul osos. Macroscopic, este polimorf, de obicei în aceeași tumoră se constată prezența alături de țesut osteoid (element obligatoriu de diagnostic) și a altor structuri tisulare (fibroid, condroid, etc.) în proporții variabile, nu întotdeauna bine definite macroscopic. Consistența tumorii este variabilă, fiind predominant dură, în formele osificate sau, dimpotrivă, moale, cărnoasă; de cele mai multe ori consistența este inegală în cadrul aceleiași tumori.

De obicei tumora nu interesează articulația și rareori se produce invazia acesteia prin propagarea leziunilor neoplazice. Biopsia se face din părțile moi ale tumorii, ușor de secționat.