CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE

CAPITOLUL 2 – ANATOMIA APARATUL EXCRETOR ŞI EXCREŢIA

2.1 RINICHIUL

2.2 VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA

2.3 CĂILE URINARE

2.4 FIZIOLOGIA APARATULUI EXCRETOR

PARTEA A II-A  – RETENŢIA ACUTĂ DE URINĂ

II.1 DEFINIŢIE

II.2 ETIOPATOGENEZA

II.3 SIMPTOMATOLOGIE

II.4 DIAGNOSTIC

II.5 TRATAMENT

II.6 COMPLICAŢII

PARTEA A III-A – PROCESUL DE NURSING  

III.1 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU RETENŢIE ACUTĂ DE URINĂ

III.2 STUDIU DE CAZ

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

PARTEA A II-A

RETENŢIA ACUTĂ DE URINĂ

II.1 DEFINIŢIE

Reprezintă imposibilitatea evacuării urinii din vezica urinară fiind însoţită de acumularea progresivă de urină la nivel vezical, în uretere şi bazinet. Retenţia acută de urină poate fi: completă (datorită unui accident acut – posttraumatic, ruptura de vezică, calcul renal) şi incompletă sau cronică (insuficienţa renală).

Retenţie cronică completă de urină

Retenţia cronică presupune o instalare relativ lentă, în timp, pacientul povestind despre polakiurie nocturnă, disurie, jet slab proiectat, simptome apărute cu mult timp înainte de prezentarea la medic.

 Retenţia cronică completă de urină se deosebeşte de retenţia acută de urină, deşi în ambele cazuri vezica urinară este plină şi nu se poate evacua.

II.2 ETIOPATOGENEZA

ETIOPATOGENEZA retenţiei acute de urină

• Origine mecanică: – cea mai frecventă şi se produce prin ocluzie, obstrucţie la nivelul uretrei (calculi), cicatrici, torsiuni vezicale, hipertrofie de prostată, papiloame, invaginări vezicale în vagin.
• Origine spasmodică: – ca urmare a spasmului sfincterului vezical prin hipertonie.
• Origine paralitică: – consecutive paraliziei vezicale prin alterarea funcţională/anatomică a plexului parasimpatic pelvin (S2 – S4), traumatisme, spondiloze, osificarea de discuri, sindromul compresiune medulară.

–     Retenţia urinară de tip mecanic: – vezica urinară puternic destinsă de conţinut (glob vezical) ajunge în partea anterioară a cavităţii abdominale -> apare ca un corp dur la palpare.

–     Prin iritaţia simpaticului: – spasmul sfincterului poate fi consecinţa iritaţiei plexului pelvic sau diferitelor procese fibrozante.

–     Consecutiv paraliziei vezicale – se atrofiază fibrele musculare, rolul este luat de către presa abdominală, în vezică rămânând o cantitate mare de urină.

–     Afectarea neuronilor periferici (atonia vezicală) apare ca urmare a leziunilor segmentelor medulare sacrale – sindromul cozii de cal, luxaţii sacro-iliace, fracturi sacro-coccigiene, tumori, areflexia sfincterului vezical.

     – Vezica urinară destinsă, dar urina se elimină uşor

–     Afectarea neuronilor motori centrali consecutiv leziunii segmentelor medulare superioare segment sacrat, (deasupra L5) – hernie de disc, tumori.

–     Contracţia ineficientă a muşchiului decursor, spasmul sfincterului uretral, golire incompletă a vezicii urinare (reziduu vezical).

–     Cauze extraurinare – tabes (manifestare neurologică tardivă a sifilisului)                                                                                                                       – pelviperitonită

FACTORI DE RISC

Sunt pietrele la rinichi, adenomul de prostată, sau infecţii ale tractului urinar.