ARGUMENT

CAPITOLUL I: Vascularizaţia şi circulaţia cerebrală 

1.1. Vascularizaţia cerebrală

1.2. Poligonul Willis

1.3. Circulația cerebrală

CAPITOLUL II: AVC hemoragic 

2.1. Definiţie 

2.2. Etiopatologie 

2.3. Simptomatologie 

2.4. Explorări şi investigaţii 

2.5. Diagnostic diferenţial 

2.6. Evoluţie şi prognostic 

2.7. Complicaţii 

2.8. Tratament 

2.9. Profilaxie 

CAPITOLUL III: Îngrijirile acordate pacienţilor cu AVC hemoragic 

3.1. Internarea pacientului în spital

3.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare a pacientului

3.3. Asigurarea condiţiilor igienice a pacientului

3.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientului

3.5. Alimentaţia pacientului

3.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea pacientului

3.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

3.8. Tehnici impuse de afecţiune

3.9. Educaţia pentru sănătate

3.10. Externarea pacientului

CAPITOLUL IV: Cazuistica 

4.1. Cazul nr. 1 

4.2. Cazul nr. 2 

4.3. Cazul nr. 3

CONCLUZII 

ANEXE 

BIBLIOGRAFIE

2.3. Simptomatologie

Simptomatologia AVC hemoragic constă într-o simptomatologie generală și semne specifice (depind de localizarea hemoragiei).

Simptomatologia generală este comună oricărei localizări, fiind caracterizată, prin debut brutal, cu cefalee (dureri de cap), vărsături, convulsii, modificări ale stării de conștiență care pot evolua până la comă, redoare de ceafă, și eventual hipertermie.

Semnele specifice sunt cele care orientează diagnosticul topografic (localizarea hemoragiei). Acestea sunt reprezentate de o serie de deficite motorii (hemiplegie, hemipareză), deficite senzitive (hemianestezie, hemihipoestezie), deficite senzoriale (tulburări olfactive, tulburări vizuale), tulburări de limbaj, tulburări de echilibru:

– semnul Kerning (flexia coapselor pe bazin şi a gambelor pe coapse la încercarea de ridicare a trunchiului în poziţia şezând)

– semnul Brudzinski (flectarea puternică la un membru inferior, a gambei pe coapsă şi a coapsei pe bazin determină în mod reflex o mişcare similară a membrului opus)

– Babinski prezent

2.4. Explorări şi investigaţii

Pentru punerea unui diagnostic cât mai apropiat de realitate trebuie să ne bazăm nu numai pe un semn, oricât ar părea de caracteristic, ci pe gruparea acestor semne, în combinaţii semnificative. S-a căutat să se stabilească astfel o constelaţie de simptome caracteristice hemoragiei cerebrale ca: aspectul vulturos al feței, respiraţie de tip Cheyne-Stockes, comă profundă şi LCR sanghinolent. Totuşi, în cazul hemoragiilor mici, diagnosticul este deosebit de greu, pentru că ele nu se însoţesc de comă, nu produc deficite neurologice masive, LCR poate să fie clar. Aceste cazuri sunt confundate uşor cu un infarct, eventual de natură embolică.

Anumite aspecte ale tabloului neurologic sunt realizate numai de ischemia cerebrală, nefiind niciodată întâlnite în cazurile de hemoragii. Acestea sunt: sindromul bulbar retroolivar, unele tipuri “pure” de afazie izolată (alexie, afazie motorie, surditate verbală), hemianopsia omonimă izolată, monoplegia. În faţa unor asemenea sindroame, diagnosticul de ischemie cerebrală poate fi pus cu certitudine.

Examenele de laborator. Dau şi ele indicaţii preţioase în ceea ce priveşte diagnosticul diferenţial.

………………………………………………………………………………………………………………………………………….