CAP.I. ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU METRORAGIE

1.1. Anatomia şi fiziologia aparatului genital feminin

1.2. Menstruaţia normală

CAP.II. METRORAGIA

2.1. Definiţie

2.2. Cauze

2.3. Patogenie

2.4. Anatomie patologică

2.5. Diagnostic clinic şi paraclinic

2.6. Diagnostic diferenţial

2.7. Tratament

2.8. Prognostic

CAP.III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU METRORAGIE

CAP.IV. ÎNGRIJIRI SPECIALE

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAP. V. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAP.II. METRORAGIA

Hemoragii genitale

Cauze locale:

– Prepubertare: sângerări după naştere, traumatisme, vulvite acute, grataj, masturbaţie, corpi străini, tumori vaginale chistice sau polipoase, cancere infantile rare vulvare sau vaginale, sarcom botrioid, tumori uterine, adenoză

– Perioada de activitate genitală: hemoragii legate de sarcină, infecţii acute sau cronice (trichomonas, tbc), cervicite, polipi de endocol sau endometru, fibrom, cancere, corpi străini, endometrioză, adenomioză, metroragii disfuncţionale (sindrom Schroeder), agenţi caustici, tumori anexiale, tromboză venoasă profundă, fibrinoliză excesivă

– Perioada postmenopauzală: endometrita senilă, atrofii, cauze mecanice, tumori.

2.1. Definiţie

Metroragiile sunt sângerări excesive, prelungite sau frecvente de origine uterină şi care nu sunt datorate sarcinii sau unei boli pelvine sau sistemice. Sunt încadrate în categoria de sângerări uterine anormale.

2.2. Cauze

Cauza cea mai frecventă a acestor sângerări este o disfuncţie de moment a ovarelor, cu lipsa ovulaţiei, susţinerea grosimii endometriale numai pe baza nivelului de estrogeni cu descuamări epiteliale parcelare ale endometrului.

Boala von Willebrand se manifestă frecvent prin menometroragii.

Folosirea contraceptivelor orale în perimenopauză reduce frecvenţa metroragiilor disfuncţionale şi numărul de intervenţii chirurgicale pentru rezolvarea lor. 40% dintre femeile care au tratament de substituţie hormonală continuă în postmenopauză au sângerări neregulate în primele 4-6 luni de la iniţierea  tratamentului. Cea mai comună cauză de sângerare genitală în postmenopauză este atrofia endometrială, urmată de sângerările determinate de terapia de substituţie. Dintre toate femeile care au sângerări în postmenopauză în jur de 10% au cancer endometrial.

2.3. Patogenie

• Sângerările uterine disfuncţionale ovulatorii apar secundar unor defecte locale de hemostază în timp ce metroragiile disfuncţionale anovulatorii sunt rezultatul unor tulburări sistemice apărând secundar unor mecanisme endocrinologice, neurochimice sau farmacologice.

• Adolescenţa predispune oarecum la apariţia unor tulburări menstruale datorită întârzierii instalării mecanismelor de feedback pozitiv şi a unei stări tranzitorii de hiperandrogenism.

• Sângerarea uterină anormală ovulatorie apare când există o deficienţă locală de hemostază endometrială. Femeia are menstruaţii regulate, de obicei cu toate simptomele determinate de un sindrom premenstrual asociat cu ovulaţia dar mecanismul exact prin care se produce sângerarea nu este cunoscut. Sunt luate în discuţie tulburări ale balanţei dintre diferitele grupe de prostaglandine sau o activitate fibrinolitică exagerată.