Ingrijirea pacientului cu glaucom

 

Rotator powered by EasyRotator for WordPress, a free and easy jQuery slider builder from DWUser.com. Please enable JavaScript to view.

 

Din cuprins:

PARTEA I – PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL 1 – INTRODUCEREA

CAPITOLUL 2 – ANALIZATORUL VIZUAL

2.1 ANATOMIA  ANALIZATORULUI VIZUAL

2.2 FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VIZUAL

 

PARTEA A II-A. GLAUCOMUL

II.1 PARTICULARITĂŢI FIZIOLOGICE

II.2 EXAMINAREA OCHIULUI ÎN GLAUCOM

II.3 DEFINIŢIE

II.4 SIMPTOME

II.5 PATOLOGIE

II.6 DIAGNOSTIC

II.7 PROGNOSTIC

II.8 TRATAMENT

 

PARTEA A III-A. ROLUL ASISTENTULUI  ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU GLAUCOM 

II.1 PREZENTARE DE CAZ

 

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

 

 

Extras din document:

 

II.3 DEFINIŢIE

 

Prin glaucom se înțeleg o serie de condiții patologice al căror simptom comun este creșterea  tensiunii oculare şi care duc la afectarea vederii.

Clasificare:

  • Glaucomul primar   – cu unghi închis sau congestiv – acut

                                                                                    – cronic

                                      – cu unghi deschis sau conic simplu

  • Glaucomul malformativ sau disgenetic
  • Glaucom secundar
  • Glaucom absolut

Glaucomul primar

După aspectul clinic şi evoluția sa, glaucomul primar se împarte în două categorii:

  • Glaucomul simplu sau cu unghi deschis
  • Glaucomul congestiv sau cu unghi închis

Glaucomul cu unghi deschis este o boală cronică bilaterală, cu o evoluție insidioasă, progresivă, care se manifestă printr-o creștere lentă a tensiunii intraoculare, care determină secundar alterații anatomice (atrofia nervului optic cu excavație) şi tulburări funcționale (deficitul vederii centrale). Se caracterizează prin absenţa oricărei afecțiuni sau anomalii oculare, semne de congestie şi unghi camerular deschis.

Se întâlneşte după  vârsta de 55-60 de ani, la ambele sexe. Datorită absenţei simptomelor subiective, glaucomul cronic simplu este forma cea mai periculoasă. Boala este descoperită accidental cu ocazia unei prescripții de ochelari.

 

 

II.4 SIMPTOME

 

Simptomele obiective sunt reduse. Ochiul este liniștit, pupila este puțin mai largă şi reacțiile pupilare mai leneșe, tensiunea oculară crescută moderat între 25-35 mmHg. La fundul de ochi se constată o excavație papilară caracterizată printr-o înfundare în formă de căldare a discului papilar. Vasele retiniene centrale se văd pe profunzimea papilei, apoi dispar şi reapar la nivelul marginilor papilare deplasate nazal. În jurul papilei se observă uneori inele alb-gălbui de atrofie a rețelei coroidiene.

Modificările câmpului vizual apar la început sub formă de mici scotoame izolate, iar mai târziu sub forma unui scotom arciform (scotom BJERUM). Într-o fază mai avansată câmpul vizual se îngustează inferonaza.

Originea alterațiilor câmpului vizual este legată de deficienţele circulatorii ale papilei nervului optic şi ale retinei. Treptat câmpul vizual se micșorează concentric, în faza primară adaptarea la întuneric este alterată, vederea centrală se pierde mai târziu.

Evoluția glaucomului se face lent, spre cecitate bilaterală prin scăderea treptată a vederii.

 

 

II.5 PATOLOGIE

 

Glaucomul cronic simplu se datorează creșterii rezistenţei la scurgere a umorii apoase la nivelul sistemului trabecular sclerozat. O altă cauză de creștere a rezistenţei de scurgere a umorii apoase este scleroza vaselor secțiunii de drenaj. Nu e dovedit încă dacă această blocare a unghiului de filtrație este inițială sau este urmare a bolii glaucomatoase.

Anatomie   patologică

În unghiul camerular, la nivelul trabecului se constată scleroza şi proliferare celulară care duc la închiderea spaţiilor trabeculare. Retina prezintă o degenerescenţă a fibrelor nervoase şi a celor ganglionare cu o glioză (neuroretiniană, proliferare de țesut glial în retină şi nervul optic,  consecutivă unui proces inflamator sau din naștere) secundară, uveea prezintă fenomene de scleroză vasculară. Nervul optic suferă o degenerescenţă cavernoasă.