CAP.I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALA PARKINSON

1.1. Anatomia şi fiziologia SNC

1.2. Boala Parkinson

Definiţie

Etiopatogenie

Tabloul clinic

Diagnostic clinic

Diagnostic paraclinic

Diagnostic diferenţial

Evoluţie şi prognostic

Tratament

a) igieno-dietetic

b) medicamentos

c) chirurgical

CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare a pacientului

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice a pacientului

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientului

2.5. Alimentaţia pacientului

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea pacientului

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de caz

2.9. Educaţia pentru sănătate

2.10. Externarea pacientului

CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIALE

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAP.IV. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

1.2. Boala Parkinson

Definiţie

Este o afecţiune extrapiramidală de cauză necunoscută, caracterizată prin tremurături, rigiditate, bradikinezie (mişcări lente), faţa îşi pierde mobilitatea şi expresivitatea devine rigidă, mersul are mişcări încete şi paşi mici (mers stepat).

Etiopatogenie

Sindromul parkinsonian poate fi cauzat de:

       – intoxicaţii cu oxid de carbon, mangan, sulfuri de carbon;

       – afecţiuni vasculare cerebrale: ateroscleroză cerebrală;

       – traumatism cranian;

Tumorile cerebrale:

   – nu se consideră a avea caracter ereditar, dar există o predispoziţie familială.

Mecanismul patologic este reprezentat de procesele degenerative ale nucleelor şi căilor extrapiramidale.

Anatomia patologică

Leziunile de la nivelul lui locus niger sunt constante şi caracteristice. Degenerescenţa este vizibilă adesea macroscopic.

Examenul histologic arată dispariţia unui mare număr de neuroni pigmentaţi cu atrofia neuronilor rămaşi. Pigmentul melanic eliberat se găseşte răspândit în ţesutul învecinat, fie extracelular, fie fagocitat de celulele gliale.

Tabloul clinic

Sindroame parkinsoniene de altă etiologie

1. Sindroame parkinsoniene post-encefaliceTabloul parkinsonismului postencefalic prezintă câteva particularităţi. Apariţia sa la o vârstă tânără nu este rară, debutul situându-se în general în jurul vârstei de 40 ani.

2. Sindroame parkinsoniene vasculare Etiologia vasculară a unui sindrom parkinsonian este discutabilă. La bolnavii ateromatoşi şi hipertensivi, simptomatologia parkinsoniană este frecvent atipică şi asimetrică, putându-se asocia cu semne neobişnuite, cum ar fi un semn al lui Babinski sau un sindrom pseudo-bulbar.

3. Sindroame parkinsoniene tumoraleEtiologia tumorală este rară. Meningeoamele parasagitale, tumorile frontale, septale şi de ventricol III pot produce un asemenea sindrom.

4. Sindroame parkinsoniene traumaticeEtiologia traumatică a unui sindrom parkinsonian va fi admisă cu prudenţă. În majoritatea cazurilor, traumatismul joacă doar un rol revelator.

5. Sindroame parkinsoniene toxice   

Sindromul parkinsonian ce poate surveni în urma unei intoxicaţii cu oxid de carbon îmbracă un aspect hipertonico-hiperkinetic. Examenul histopatologic evidenţiază leziuni necronice bilaterale ale palidului.