CAP.I. ÎNGRIJIREA VÂRSTNICULUI CU HERNIE HIATALĂ

1.1. Anatomia şi fiziologia peretelui abdominal

1.2. Hernia hiatală

1. Definiţie

2. Etiologie

3. Diagnostic clinic

4. Diagnostic paraclinic

5. Diagnostic diferenţial

6. Evoluţie şi prognostic

7. Tratament

a) igieno-dietetic

b) medicamentos

c) chirurgical

CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE

CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIALE

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAP.IV. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1.2. Hernia hiatală

Sinonime: hernia gastrică transhiatală, HGTH, hernie esofagiană, hernie gastrică, hiatal hernia (engl).

1. Definiţie

Herniile hiatale cele mai frecvente sunt produse prin orificiul esofagian în mediastinul posterior şi hemitoracele stâng.

2. Etiologie

Factorii favorizanţi:

– hiatus esofagian larg,

– esofag scurt.

– vârsta înaintată.

Factorul declanşator este creşterea presiunii intraabdominale care poate apărea din cauza obezităţii, sarcinii, tumorilor abdominale, ascitei voluminoase.

Oricine poate să facă hernie hiatală, dar acest risc este mai mare la următoarele categorii de persoane:

•      Cei cu predispoziţie familială (sunt familii cu hernie hiatală)

•      Defecte congenitale ale hiatusului diafragmatic al esofagului

•      Obezii

•      Persoanele foarte slabe sau care au slăbit rapid

•      Persoanele în vârstă la care forţa musculară scade

•      Femeile, datorită forţării diafragmului în timpul sarcinii

•      Cei cu constipaţie, tuse permanentă, adenom de prostată, ascită sau alte hernii

Uneori hernia hiatală se poate asocia cu o strâmtorare a esofagului deasupra herniei numit inel Schatzki (Schatzki ring), apărut datorită modificărilor mucoasei cauzate de trecerea acidului din stomac în esofag.

CLASIFICARE

I. Hernia hiatală congenitală (din naştere)

II. Hernia hiatală dobândită (apărută după naştere, de-a lungul vieţii)

II.1. Traumatică

II.2. Non-traumatică

II.2.1. Prin alunecare (de obicei nu dă simptome)

II.2.2 Prin derulare (hernia paraesofagiană)

3. Diagnostic clinic

SIMPTOME

Frecvent bolnavii nu au simptome.

La cei care au simptome, acestea sunt date de trecerea secreţiei acide gastrice în esofag, mucoasa acestuia neputând suporta acidul gastric (având altă structură decât mucoasa gastrică) – vezi poza.

Cele mai frecvente simptome ale refluxului acidului gastric în stomac (BRGE) sunt:

•      dureri în capul pieptului („arsuri stomacale”)

•      sughiţ

•      tuse seacă

•      dificultăţi la deglutiţie (înghiţire)

•      arsură pe gât

•      uneori vărsături alimentare sau cu sânge

•      regurgitaţii – mâncarea poate veni din stomac în esofag sau gură, mai ales în poziţia culcat

Durerile sunt mai mari când pacientul este în una din situaţiile următoare:

•      a mâncat mult

•      a consumat băuturi gazoase sau alcoolice

•      a consumat alimente care fermentează sau se digeră mai greu

•      face efort după masă

•      se culcă imediat după ce mănâncă.

La copil:

– vărsături + striaţii sanguinolente

– hipersalivaţie = şi în ortostatism

– pneumopatii acute = de aspiraţie

– esofagite de reflux → hematemeză

→ melenă