CAP.I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ESCARĂ DE DECUBIT

1.1. Anatomia şi fiziologia ţesutului cutanat

1.2. Escara de decubit

1. Definiţie

2. Fiziopatologie 

3. Etiologie

4. Diagnostic clinic

5. Diagnostic paraclinic

6. Diagnostic diferenţial

7. Evoluţie şi prognostic

8. Tratament

a) igieno-dietetic

b) medicamentos

9. Profilaxie

CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare a pacientului

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi 

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientului

2.5. Alimentaţia pacientului

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea pacientului

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de caz

2.9. Educaţia pentru sănătate

2.10. Externarea pacientului

CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIALE

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAP.IV. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1.2. Escara de decubit

1. Definiţie

Escarele de decubit sunt răni la nivelul pielii şi a ţesutului învecinat. Presiunea constantă la nivelul unei porţiuni a pielii reduce aportul de sânge la acea zonă şi în final produce moartea celulelor, lezarea pielii şi formarea de ulceraţii. Escarele de decubit apar mai ales la persoanele care stau mult timp la pat, de obicei la spitalizaţi.

2. Fiziopatologie

Presiunea exagerată şi prelungită în punctele de sprijin poate determina alterări la nivelul micro-circulaţiei cutanate ce conduc în mod sigur la ischemie. Dacă presiunea nu este imediat eliminată, escara poate deveni foarte gravă în scurt timp.

3. Etiologie

Persoanele în vârstă care nu se pot mobiliza, au o dietă necorespunzătoare, astfel încât pot dezvolta în timp malnutriţie protein calorică şi deshidratare. Din aceste cauze pielea devine mai subţire, uscată şi îşi pierde elasticitatea. În aceste condiţii se pot produce escarele de decubit, dacă se asociază cu:

– presiune constantă la nivelul pielii şi ţesuturilor;

– leziuni datorită frecării de suprafeţe rugoase, ca de exemplu cearşafuri (leziuni de frecare);

– alunecarea într-un pat sau un scaun, producându-se astfel cute de piele care vor afecta circulaţia sângelui la acel nivel.

Factori de risc

Persoanele cu risc pentru dezvoltarea escarelor de decubit sunt:

– persoanele imobilizate la pat sau în scaunul cu rotile, în special când imobilizarea provine în urma unei leziuni la nivelul coloanei vertebrale;

– persoanele care sunt în imposibilitatea de a se mişca fără ajutor (cei cu paralizii, comatoşii, sau cei care se refac după chirurgie)

– pacienţii care au incontinenţă vezicală. Umezeala poate irita pielea şi astfel favorizează apariţia escarelor

– persoanele care nu au o dietă corespunzătoare, săracă în proteine. Malnutriţia (alimentarea săracă) poate duce la leziuni ale pielii şi la întârzieri de vindecare;

– pacienţii cu stare de conştienţă alterată, datorată problemelor de sănătate, administrării de anumite medicamente, sau după anestezie în urma chirurgiei

– persoanele în vârstă. Odată cu înaintarea în vârstă pielea devine rigidă şi nu mai poate distribui egal presiunile. De asemenea pielea devine mai subţire şi îşi pierde din elasticitate şi astfel se lezează mai uşor

– fumătorii. Nicotina favorizează uscarea tegumentelor şi scade fluxul sanguin la piele

– febră. Creşterea temperaturii corpului alterează şi mai mult zonele care sunt cu risc crescut pentru formarea de leziuni de decubit

– alte boli care scad capacitatea de vindecare a organismului, ca de exemplu diabetul zaharat.