I.1 Introducerea

I.2 Anatomia şi fiziologia ficatului

Partea a II-a: Hepatitele virale

II.1 Hepatitele virale acute

II.1.1 Hepatita virală acută tip A

II.1.2 Hepatita virală acută tip B

II.1.3 Hepatita non A, non B

II.2 Hepatitele virale cronice

II.2.1 Hepatita cronică persistentă

II.2.2 Hepatita cronică activă 

Partea a III-a

III.1 Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu hepatită virală

III.2 Tehnici impuse de caz

III.3 Prezentare de cazuri

Cazul nr. 1

Cazul nr. 2

Cazul nr. 3

Anexe

Bibliografie

PARTEA A II-A

Hepatitele virale

II.1 Hepatitele virale acute

Definiţie

Hepatita este boala ficatului şi este provocată de mai mulţi viruşi. Hepatitele virale sunt boli „silenţioase”, cu evoluţie foarte lentă, dar care pot provoca grave dereglări ale funcţiei hepatice.

Hepatitele virale, transmisibile cu evoluţie endemică, epidemică sau sporadică sunt determinate de 4 viruşi:

v  virusul hepatitei A (VHA)

v  virusul hepatitei B (VHB)

v  virusul hepatitei non A, non B (VHNANB)

v  virusul hepatitei Delta (HVD)

Semne și simptome

• inflamația ficatului
• icter
• hepatomegalie
• dureri abdominale
• dureri gastrice
• scaune de culoarea argilei
• urina de culoarea ceaiului
• oboseală
• excoriații prin scărpinare din cauza pruritului
• urticarie
• eritem migrator

Evoluție

Evoluția hepatitelor poate fi ușoară sau severă. În formele grave pot apărea complicații, evoluția fiind spre hepatite cronice, ciroză sau cancere hepatice ce pun în pericol viața bolnavului.

Hepatitele afectează anual sute de milioane de oameni, fiind răspunzătoare de decesul a peste 1 milion de persoane/an/glob.

Prevenție

Există vaccinuri sigure împotriva VHA și VHB.

Diagnostic

Diagnosticul se pune pe baza simptomelor clinice și pe rezultatul următoarelor investigații:

• teste serologice de determinare a funcționalității hepatice
• teste serologice pentru detectarea anticorpilor: diferențiază hepatitele virale de cele autoimune
• ecografie: pentru a detecta ciroza sau cancerele hepatice
• biopsie a ficatului: arată extinderea daunelor hepatice și tipul de celule care cauzează inflamația

Tratament

• polivitamine
• drenaj
• corticoterapie
• Ampicilină
• Neomicină
• Venostat
• Fitometadion

II.1.1 Hepatita virală acută tip A

Este cea mai frecventă şi se întâlneşte de regulă la copil cu excepţia sugarului şi adultului tânăr, fiind excepţional la vârstnic.

• Etiologie        

Virusul hepatitei A (VHA) este încadrat drept extra entero-virusul 72. Este o partientă sferică de 27 mm care conţine un miez de ARN sub formă de spirală simplă. Se multiplică în citoplasmă hepatocitelor şi se elimină prin bilă în fecale, în care este prezent la persoanele infectate cu 1-2 săptămâni înainte de boala clinică şi în primele 2 săptămâni de boală.

• Patogenie

Virusul pătrunde în corp de obicei prin apă, alimente, mâini murdare şi excepţional parenteral, prin transfuzie, infecţii şi invadează ficatul unde se înmulţesc intens determinând leziuni directe ale hepatocitelor şi infiltrate inflamatorii. Din ficat virusul trece în sânge dar mai mult în lumenul digestiv, provocând gastroduodenita acută. Aceste leziuni perturbă funcţiile hepatocitului rezultând scăderea în sânge a substanţelor fabricate de ficat, albumină, factorii de coagulare şi fracţiunea esterificată a colesterolului.