Ingrijirea pacientului in faza terminala

 

Rotator powered by EasyRotator for WordPress, a free and easy jQuery slider builder from DWUser.com. Please enable JavaScript to view.

 

Din cuprins:

Cap.I. Introducere

Cap.II. Motivație

Cap.III. Scopul îngrijirii pacientului în fază terminală

Cap.IV. Alegerea tratamentului dorit

Cap.V. Educaţia pentru sănătate

Cap.VI. Studii  de caz

Cazul nr. 1

Cazul nr. 2

Cazul nr. 3

Concluzii

Bibliografie

 

 

Extras din document:

Cap.III. Scopul îngrijirii pacientului în fază terminală

 

 

Scopul tratamentelor paliative urmăreşte menținerea confortului şi calităţii vieţii, indiferent dacă boala este tratabilă sau nu. În funcţie de preferinţe, tratamentul paliativ poate fi asociat altor tratamente care prelungesc viaţa sau vindeca boala.

Îngrijirea pacientului muribund, poate fi făcută acasă, la spital sau într-un sanatoriu.

O altă alternativă o constituie îngrijirea într-un azil, care asigură îngrijiri paliative sau suport emoţional şi spiritual pacienţilor cu boli în stadiu terminal.

Medicul specialist poate continua îngrijirea pacientului şi orientarea lui către alte alternative terapeutice.

Familia, prietenii şi medicul specialist sunt cei care pot asigura îngrijirile necesare pacientului muribund.

 

Asistenţa stării terminale

Chiar şi la începutul secolului XXI, circa 1/2 din pacienţii diagnosticaţi cu cancer vor deceda datorită bolii în decurs de câţiva ani.

Datele statistice nu explică în totalitate aspectele reale ale bolii şi consecinţele pentru individul care trăieşte cu cancer, familia şi prietenii săi.

Când boala malignă atinge stadiul terminal, scopul tratamentului încetează să mai fie vindecarea sau prelungirea supravieţuirii.

În această perioadă stresantă şi dificilă, terapeuţii trebuie să-şi continue eforturile pentru a trata suferinţa pacientului şi a combate simptomele principale.

 

Obiectivele îngrijirii fazei terminale

Principalul obiectiv este tratamentul simptomatic, combaterea suferinţei, ameliorarea calităţii vieţii, atât a pacientului cât şi a familiei sale, aceasta presupunând acţiuni în 4 direcţii: fizic, emoţional, spiritual şi social.

Starea terminală poate fi definită după următoarele criterii:

– pierdere ponderală > 8 kg în ultimele 3 luni

– valorile proteinelor totale < 35 g/l

– nivelul LDH > 700 UI/l

Simptomele frecvente în ultimele 48 de ore de viaţă:

– Durere 51%

– Dispnee 22%

– Respiraţie zgomotoasă 56%

– Greaţă şi vărsături 14%

– Confuzie 9%

– Agitaţie 42%

– Mişcări necontrolate 12%

– Incontinenţă 32%

– Retenţie urinară 21%

– Transpiraţie 14%

– Anorexie

Îngrijirile stării terminale sunt multilaterale, dar se concentrează pe controlul medical al simptomelor şi semnelor fizice, elementele principale fiind:

– necesitatea combaterii optime a durerii

– combaterea altor simptome cauzatoare de disconfort şi suferinţă

– aplicarea îngrijirilor de către medici şi personal sanitar antrenat care manifestă o atitudine pozitivă pentru îngrijirea paliativă

– respectul pentru dorinţele pacientului

– relaţia de încredere şi comunicare deschisă între medic–pacient–familie, ce permite depăşirea anxietăţii şi pregăteşte familia şi pacientul pentru deces