Rotator powered by EasyRotator for WordPress, a free and easy jQuery slider builder from DWUser.com. Please enable JavaScript to view.
Din cuprins:
ARGUMENTUL
CAP.I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ABCES PERIANAL 1.1 Anatomia şi fiziologia rectului 1.2. Abcesul perianal 1. Definiţie 2. Etiologie 3. Patologie 4. Diagnostic clinic 5. Diagnostic paraclinic 6. Diagnostic diferenţial 7. Evoluţie şi prognostic 8. Tratament a) igieno-dietetic b) chirurgical CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE 2.1. Internarea pacientului în spital 2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare a pacientului 2.3. Asigurarea condiţiilor igienice a pacientului 2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientului 2.5. Alimentaţia pacientului 2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului 2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice 2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de caz 2.9. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii 2.10. Educaţia pentru sănătate 2.11. Externarea pacientului CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIALE Cazul 1. Plan de îngrijire Cazul 2. Plan de îngrijire Cazul 3. Plan de îngrijire CAP.IV. CONCLUZII BIBLIOGRAFIE |
Extras din document:
1.2. Abcesul perianal
1. Definiţie
Abcesul perianal este o supurație acută dezvoltată intramuscular.
2. Etiologie
Specialiştii consideră că, în principal, cauzele de apariţie ale abceselor sunt infecţioase şi neinfecţioase. Dintre infecţii, cel mai frecvent incriminaţi sunt germenii aparţinând florei intestinale: Escherichia coli, stafilococ, dar şi bacilul Koch, Pseudomonas, Clostridium perfringens. Cauze neinfecţioase cuprind: boala Crohn, colita ulcerativă, carcinoame, traumatisme. Majoritatea însă au etiologie infecţioasă. Procesul debutează la nivelul glandelor anale care pot fi obstruate prin germenii enumeraţi. Infecţia se numeşte criptită. Infecţia (şi implicit puroiul) poate evolua şi se poate extinde în spaţiile profunde din jurul anusului şi rectului. În cazul în care nu este evacuată, colecţia purulentă se măreşte şi asociază simptome importante: durere, febră şi chiar tulburări majore ale tranzitului intestinal. Într-o ultimă etapă de evoluţie, abcesul poate fistuliza la piele (eliminându-se conţinutul purulent). Există persoane ce au un risc mai crescut de a dezvolta astfel de abcese (comparativ cu populaţia generală), cum ar fi: – pacienţii diabetici, hipertensivi – pacienţii cu infecţie HIV/SIDA (prin imunitate scăzută) – pacienţii cu boala Crohn sau alte boli inflamatorii cronice ale intestinului – pacienţii în tratament imunosupresor (corticosteroizi: prednison, metilprednisolon) sau chimioterapie.
3. Patologie
Neclară; Posibil: răspuns inflamator anormal determinat de flora intestinală şi favorizat de factori de mediu şi genetici.
4. Diagnostic clinic
În general, simptomatologia abcesului perianal este de natură inflamatorie şi cuprinde: – durere în zona anală şi fesieră, având caracter pulsatil, violent şi permanent, fiind accentuată de statul pe scaun şi defecaţie – febră, alterarea stării generale, astenie – transpiraţii nocturne – tulburări de tranzit intestinal (pacientul poate evita defecaţia datorită durerii). Examenul fizic evidenţiază regiunea anală şi perianală tumefiată, roşie, caldă şi intens dureroasă. Abcesul apare ca o umflătură în regiunea anală. Pacienţii sunt sfătuiţi să se adreseze unui specialist dacă dezvoltă semne şi simptome ce sugerează un eventual abces. |