ARGUMENTUL

CAP.I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ABCES PERIANAL

1.1 Anatomia şi fiziologia rectului

1.2. Abcesul perianal

1. Definiţie

2. Etiologie

3. Patologie

4. Diagnostic clinic

5. Diagnostic paraclinic

6. Diagnostic diferenţial

7. Evoluţie şi prognostic

8. Tratament

a) igieno-dietetic

b) chirurgical

CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare a pacientului

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice a pacientului

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientului

2.5. Alimentaţia pacientului

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de caz

2.9. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii

2.10. Educaţia pentru sănătate

2.11. Externarea pacientului

CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIALE

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAP.IV. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE 

1.2. Abcesul perianal

1. Definiţie

Abcesul perianal este o supurație acută dezvoltată intramuscular.

2. Etiologie

Specialiştii consideră că, în principal, cauzele de apariţie ale abceselor sunt infecţioase şi neinfecţioase. Dintre infecţii, cel mai frecvent incriminaţi sunt germenii aparţinând florei intestinale: Escherichia coli, stafilococ, dar şi bacilul Koch, Pseudomonas, Clostridium perfringens. Cauze neinfecţioase cuprind: boala Crohn, colita ulcerativă, carcinoame, traumatisme. Majoritatea însă au etiologie infecţioasă.

Procesul debutează la nivelul glandelor anale care pot fi obstruate prin germenii enumeraţi. Infecţia se numeşte criptită. Infecţia (şi implicit puroiul) poate evolua şi se poate extinde în spaţiile profunde din jurul anusului şi rectului. În cazul în care nu este evacuată, colecţia purulentă se măreşte şi asociază simptome importante: durere, febră şi chiar tulburări majore ale tranzitului intestinal. Într-o ultimă etapă de evoluţie, abcesul poate fistuliza la piele (eliminându-se conţinutul purulent).

Există persoane ce au un risc mai crescut de a dezvolta astfel de abcese (comparativ cu populaţia generală), cum ar fi:

– pacienţii diabetici, hipertensivi

– pacienţii cu infecţie HIV/SIDA (prin imunitate scăzută)

– pacienţii cu boala Crohn sau alte boli inflamatorii cronice ale intestinului

– pacienţii în tratament imunosupresor (corticosteroizi: prednison, metilprednisolon) sau chimioterapie.

3. Patologie

Neclară;

Posibil: răspuns inflamator anormal determinat de flora intestinală şi favorizat de factori de mediu şi genetici.

4. Diagnostic clinic

În general, simptomatologia abcesului perianal este de natură inflamatorie şi cuprinde:

– durere în zona anală şi fesieră, având caracter pulsatil, violent şi permanent, fiind accentuată de statul pe scaun şi defecaţie

– febră, alterarea stării generale, astenie

– transpiraţii nocturne

– tulburări de tranzit intestinal (pacientul poate evita defecaţia datorită durerii).

Examenul fizic evidenţiază regiunea anală şi perianală tumefiată, roşie, caldă şi intens dureroasă. Abcesul apare ca o umflătură în regiunea anală.

Pacienţii sunt sfătuiţi să se adreseze unui specialist dacă dezvoltă semne şi simptome ce sugerează un eventual abces.

MOTTO 

Argument 

Capitolul 1. Noţiuni de nursing 

Capitolul 2. Noțiuni de anatomie 

2.1. Anatomia și fiziologia zonei perianale 

2.2. Glandele anale 

Capitolul 3. Noțiuni despre boală – Abcesul perianal 

3.1. Definiţie 

3.2. Etiologie 

3.3. Clasificare 

3.4. Simptome 

3.5. Diagnostic clinic 

3.6. Diagnostic paraclinic 

3.7. Diagnostic diferenţial 

3.8. Evoluţie şi prognostic 

3.9. Complicaţii 

3.10. Tratament 

a) igieno-dietetic 

b) medicamentos 

c) chirurgical 

3.11. Profilaxie 

Capitolul 4. Îngrijiri generale ale pacientului cu abces perianal 

4.1. Studii de caz 

4.1.1. Cazul 1. Plan de îngrijire 

4.1.2. Cazul 2. Plan de îngrijire 

4.1.3. Cazul 3. Plan de îngrijire

Concluzii 

Bibliografie

Anexe

3.11. Profilaxie

Profilaxia în cazul abcesului perianal implică măsuri pentru a preveni apariția acestuia și pentru a evita recidiva după tratament. Aceste măsuri se concentrează pe menținerea unei igiene adecvate, gestionarea factorilor de risc și promovarea unui stil de viață sănătos.

Măsuri de profilaxie pentru prevenirea abcesului perianal:

 – Spălarea zonei anale zilnic cu apă caldă și săpun blând pentru a menține zona curată și pentru a preveni infecțiile.

– Utilizarea șervețelelor umede sau a hârtiei igienice umede după defecație pentru a asigura o curățare temeinică.

– Consumul unei diete bogate în fibre, inclusiv fructe, legume și cereale integrale, pentru a preveni constipația și a menține scaunele moi.

– Hidratarea corespunzătoare prin consumul de apă și alte lichide pentru a facilita tranzitul intestinal.

– Utilizarea laxativelor sau a emolientelor fecale, dacă este necesar, pentru a preveni constipația.

– Evitarea folosirii obiectelor dure sau aspre pentru igiena anală.

– Utilizarea lubrifianților pentru a preveni traumele în timpul actului sexual anal.

– Consultarea unui medic la primele semne de infecție anală sau perianală (roșeață, umflare, durere).

–  Urmarea unui tratament adecvat pentru infecțiile minore pentru a preveni dezvoltarea unui abces.

– Menținerea unui sistem imunitar puternic printr-o alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și evitarea stresului.

– Gestionarea condițiilor de sănătate cronice, cum ar fi diabetul, care pot crește riscul de infecții.

…………………………………………………………………………………………………………………………………….