Scop și Motivație

Capitolul 2. Leptospiroza

Definiție

Etiopatogenie

Simptome

Diagnostic

Evoluție

Tratament

Capitolul 3. Îngrijirea pacientului cu leptospiroză

Studiu de caz nr. 1

Studiu de caz nr. 2

Studiu de caz nr. 3

Concluzii

Bibliografie

Capitolul 2. Leptospiroza

Definiție

Leptospiroza este o boală infecţioasă rară provocată de o bacterie spiralată din genul leptospira. Bacteria este găzduită de către animalele sălbatice, rozătoare (şobolani) sau carnivore, şi de unele animale domestice (câinii) şi este excretată prin urina lor. Omul se contaminează pe cale transcutanată (excoriaţia pielii) în timpul scăldatului în apă dulce (râuri, lacuri) sau, mai rar, prin contact direct (muşcătură).

Etiopatogenie

Leptospiroza umană este întâlnită în toate zonele ţării noastre; în ultimul deceniu, leptospiroza este întâlnită în număr aproximativ egal în mediile urban şi rural; numărul cel mai mare de cazuri se înregistrează în lunile iunie, iulie, august, septembrie, octombrie; predomină leptospiroza la bărbaţi în 85% dintre cazuri; pe primul loc se situează leptospiroza adulţilor, cu menţiunea că în lunile iulie, august şi septembrie, se întâlnesc frecvent cazuri şi la copii şi tineri în urma îmbăierii în apele de suprafaţă contaminate cu leptospire. Indicele de morbiditate anual raportat la o sută de mii de locuitori a variat în ultimii 24 de ani 0,93-3,36, corespunzător unui număr de 214-755 de cazuri anuale. Manifestările sporadice au reprezentat 84% dintre cazuri. Cazuri din focare au reprezentat 16% şi s-au manifestat preponderent prin reacţie meningeană sau meningită seroasă de gravitate medie. Au predominat focarele cu transmitere hidrică prin îmbăiere în apele de suprafaţă contaminate cu leptospire. Zone cum ar fi bălţile din Delta Dunării, care până în anii 1970-1980 erau endemice pentru leptospiroză, ulterior au pierdut din endemicitate ca urmare a transformării a acestor zone în terenuri agricole, a recoltării mecanizate a orezului şi a papurei, a diminuării faunei în zonele respective.

Rezervorul de germeni

Rezervorul principal de leptospire patogene este format din rozătoarele semidomestice şi unele animale domestice. Rozătoarele şobolanul de canal, şoarecele de casă şi de câmp – după o boală inaparentă, conservă un timp nelimitat în organismul lor leptospirele, pe care le elimină prin urină. Animalele domestice bolnave şi în convalescenţă sau cele aparent sănătoase care au făcut boala subclinică – porcul, câinele, bovinele – elimină de asemenea prin urină leptospirele. Rozătoarele se contaminează între ele. Animalele domestice se contaminează între ele, precum şi de la şobolan sau şoarece. Alte animale care se constituie un rezervor de leptospire patogene sunt: şoarecele de pădure, şoarecele de orez, mistreţul, iepurele, nutriile, calul, oaia, capra, animalele de laborator crescute convenţional şi care se pot contamina de la rozătoarele semidomestice, iar dintre păsări, mai frecvent gâsca. În general, există specificitate între animalul purtător şi serotipul de leptospiroză, de exemplu: şobolanul – L. icterohaemorrhagiae, şoarecele – L. wolffi, câinele – L. canicola, porcul – L. pomona.