CAPITOLUL 1 – INTRODUCEREA

CAPITOLUL 2 – ARTICULAŢIILE CORPULUI UMAN

2.1 ARTICULAŢIILE FIXE

2.2 ANFIARTROZELE

2.3 DIARTROZELE

PARTEA A II-A. POLIARTRITA REUMATOIDĂ   

II.1 DEFINIŢIE

II.2 ETIOLOGIE

II.3 PATOLOGIE

II.4 MANIFESTĂRI CLINICE

II.5 DIAGNOSTIC POZITIV

II.6 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

II.7 TRATAMENT MEDICAMENTOS

PARTEA A III-A. PROCESUL DE NURSING

III.1 DEFINIŢIA NURSINGULUI

III.2 STUDIU  DE CAZ

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

PARTEA A II-A

POLIARTRITA REUMATOIDĂ

II.1 DEFINIŢIE (ANEXE Fig. II.1.1)

Poliartrita reumatoidă, întâlnită în literatură şi sub numele de poliartrita cronică evolutivă, este o suferință caracterizată de o inflamație cronică infiltrativ-proliferativă a sinovialei articulare. Ea se exprimă clinic prin artrita prezentă la mai multe articulații, de unde şi numele de poliartrită.

Prevalenţa bolii este apreciată a fi între 0,3 şi 2%, iar incidenţa ei variază între 0,9 şi 1,5 ‰/an. Vârful incidenţei se întâlneşte în decadele a patra şi a cincea ale vieții. Femeile fac această boală de 2-3 ori mai des ca bărbaţii.

II.2 ETIOLOGIE

Cauza poliartritei reumatoide este necunoscută. Ca şi în cazul altor boli cronice, reumatice sau nereumatice, etiologia este probabil multifactorială, situație în care factorii de mediu interacționează cu un genotip susceptibil.

Susceptibilitatea genetică este argumentată de studii familiale şi de corelări cu antigenele de histocompatibilitate.

Agregarea familială a suferinței cu boli înrudite sau cu anomalii imune, cu sau fără expresie clinică, este semnificativ mai mare decât cea constatată la membrii unei familii martor.

În ceea ce privește HLA, tipurile DR4 şi DR1 se întâlnesc mai frecvent la bolnavi. Reamintim că HLA DR4 şi HLA DR1 sunt antigene din clasa II ale complexului major de histocompatibilitate.

Incidenţa la bolnavi a antigenelor de histocompatibilitate menționate este variată în funcție de zona geografică şi de rasă.

Terenul genetic a fost căutat şi prin cercetarea altor markeri, cum sunt antigenele de grup sanguin în sistemele AB0, MNs, K, Rh dar rezultatele nu au fost sugestive pentru vreo legătură.

Frecvenţa mai mare a bolii la femei ridică şi problema rolului factorilor endocrini în geneza suferinței. Femeile care au purtat o sarcină au o susceptibilitate mai mică de a face boala. De asemenea în timpul sarcinii, semnele clinice ale bolii sunt mult reduse.

Factorii agresori sunt socotiți a fi exogeni şi endogeni. Între factorii de mediu, cei mai importanți şi mai discutați sunt cei infecțioși. Microorganismele implicate în etiologia poliartritei reumatoide sunt multiple, dar pentru nici unul dintre ele nu s-au adus argumente convingătoare, deși cu unii dintre ei s-a reușit inducerea experimentală a bolii.

În decursul timpului au fost luate în discuție multiple bacterii, micoplasmă, virusuri.