CAPITOLUL 1 – INTRODUCEREA

CAPITOLUL 2 – ANATOMIA PELVISULUI OSOS ŞI STRUCTURILE GENITALE

2.1 PELVISUL OSOS

2.2 MUŞCHII

2.3 ORGANELE GENITALE FEMININE

2.4 TRACTUL URINAR INFERIOR

2.5 TRACTUL GENITAL INFERIOR

2.6 TRACTUL UROGENITAL

PARTEA A II-A. PROLAPSUL GENITAL FEMININ

II.1 DEFINIŢIE

II.2 ETIOLOGIE

II.3 TABLOU CLINIC

II.4 FORME CLINICE ALE PROLAPSULUI UTERIN

II.5 EXAMENUL OBIECTIV

II.6 EXPLORĂRI PARACLINICE

II.7. COMPLICAŢII

II.8 DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

II.9 PROFILAXIE

II.10 TRATAMENT

PARTEA A III-A. PROCESUL DE NURSING

III.1 CONTRIBUŢIA ASISTENTULUI MEDICAL ÎN PROCESUL DE ÎNGRIJIRE A PACIENTELOR CU PROLAPS GENITAL

III.2 TEHNICI IMPUSE DE CAZ

III.3 STUDIU DE CAZ

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

PARTEA A II-A

PROLAPSUL GENITAL FEMININ

II.1 DEFINIŢIE

Prolapsul genital apare în momentul în care organele pelviene – uterul, vezica sau rectul, alunecă din poziţia anatomică normală şi fie pătrund în vagin, fie apasă pe peretele vaginului. Organele pelviene sunt în mod normal susţinute de ligamente şi muşchi. Slăbirea sau afectarea acestor structuri de susţinere permite organelor pelviene să alunece.

Prolapsul genital este cel mai adesea întâlnit la femeile aflate la menopauză, care au avut unul sau mai mulţi copii. Cu toate acestea, prolapsul genital poate apărea şi la femeile tinere, dar şi la cele care nu au avut copii. Se estimează că aproximativ jumătate dintre femeile care au născut mai mulţi copii prezintă un risc mai mare de a suferi de prolaps genital, deşi numai 10-20 la sută acuză simptome.

II.2 ETIOLOGIE

PROLAPSUL VAGINAL 

Factorii care sunt responsabili de apariţia prolapsului vaginal anterior sunt:

sarcina (distensia excesivă a ligamentelor şi a muşchilor în timpul naşterii, precum şi producerea de progesteron şi cortizol în cursul sarcinii determină “înmuierea” elementelor de susținere fascială)

menopauza (atrofia din menopauză a elementelor de suport fascial şi muscular reprezintă un factor foarte important)

factori diverşi (boli cronice pulmonare, constipaţie cronică, ridicarea de greutăţi, tumori ovariene sau uterine, tracţiuni excesive de col în timpul chiuretajului uterin)

congenital (la nulipare apariţia cistouretrocelului se datorează unui defect congenital în structura fasciei endopelvine sau a fasciilor şi musculaturii planşeului perineal)

rectocelul se datorează ruperii fasciei rectovaginale, constipaţia cronică care poate favoriza sau agrava prezenţa rectocelului.

enterocelul poate fi congenital sau dobândit. Forma congenitală generează rareori simptome. Forma dobândită apare la marile multipare, la menopauză şi postmenopauză şi este frecvent asociată cu alte manifestări clinice, cum ar fi prolapsul uterin, cistocelul, rectocelul.

PROLAPSUL UTERIN 

Prolapsul uterin îşi datorează apariţia mai multor factori:

naşterea (determină leziuni ale fasciei viscerale endopelvine şi ale condensărilor acesteia)

sarcina (determină înmuierea şi relaxarea aparatului ligamentar)

factori sistemici (obezitatea, astmul bronşic, bronşita acută)

factori locali (tumora de ovar, tumora uterină, traumatisme medulare S1-S4, neuropatie diabetică, tumori presacrate)

menopauza (deficitul estrogenic poate contribui la decesul uterin)

congenital (întâlnită la copiii nou-născuţi, la nulipare, se datorează unui deficit structural la nivelul fasciei endopelvine şi al mijloacelor de susţinere a uterului.

factori profesionali: ortostatismul prelungit, ridicarea de greutăţi în mod repetat.